Anticipate sau preluarea guvernarii de catre PSD. Nu mai tirziu de sfirsitul acestui an sau inceputul lui 2008. Doua scenarii post-mortem. Ambele pe placul lui Geoana si Basescu. Tariceanu mai poate sa-si salveze partidul. Nu si cabinetul.

Decesul Aliantei e un subiect de tip fast-food. E suficient de-acum sa-l constati si, eventual, sa-l saluti din mers. Mostenirea e impartita de mult, nimeni nu mai sta sa verse lacrimi la capatiiul unei fantome. De viitor stringent e insa problema guvernarii. Mai exact a puterii care va conduce Romania si nu de azi pe miine, cum se intimpla deja de peste un an. Inca nu putem paria suta la suta pe un guvern restructurat fara PD, dar indiferent de decizia pe care o va lua Tariceanu in acest sens in urmatoarele zile, avem in fata nu mai mult de doua scenarii fiabile. 1. Alegeri anticipate fie in acest an, eventual simultane celor pentru Parlamentul European, fie cel tirziu la inceputul anului viitor. 2. Preluarea puterii executive de catre PSD, dupa ce un guvern Tariceanu restructurat va fi picat la scurt timp dupa euroalegeri, cu PD in opozitie pina la capatul actualului ciclu electoral. Ambele scenarii pleaca de la ipoteza ca un cabinet condus de Tariceanu nu mai are resurse, nici politice, nici de popularitate, pentru a-si duce mandatul pina la capat. Mai devreme sau mai tirziu, dar nu mai incolo de sfirsitul lui 2007, Tariceanu va fi nevoit sa constate ca nici un compromis nu-l mai ajuta sa ramina premier. Cu sau fara democrati in cabinet, un executiv condus de liderul PNL are termen maxim de garantie pina la euroalegeri. Dupa acest moment, daca PD ar mai ramine pina atunci la guvernare, ca principal beneficiar al scrutinului, isi va permite, de data aceasta cu bonusul unui vot popular, fie sa ceara conducerea guvernului, fie sa treaca in opozitie. Cel mai probabil, va merge pe ultima varianta. PD si-a construit deja imaginea de partid opozant, iar timpul scurt ramas pina la urmatoarele alegeri locale si generale va fi un argument in plus pentru a intra in opozitie. Daca PD e scos in aceste zile din Guvern, evolutia Cabinetului Tariceanu e si mai problematica.

Pentru a-si trece noul guvern prin Parlament, actualul premier trebuie sa negocieze cu opozitia, obligatoriu cu PSD, dar, pentru siguranta, si cu PC, eventual chiar cu PRM. Dar cheia ramine la PSD. Problema lui Tariceanu e ca oricite garantii ar obtine de la partidul lui Geoana, orice ar fi dispus sa dea la schimb, inclusiv promisiunea unei anumite imunitati in fata Justitiei, soarta sa ca premier depinde mai mult de calculele viitoare ale celorlalti actori politici decit de posibilele intelegeri din acest moment. Cu siguranta liderul PNL e constient de acest lucru, dar variante nu prea mai are. Incepind de ieri, oficial cel putin, desi strategia pare sa fi fost decisa cu ceva mai mult timp in urma, premierul a ales, vorba ex-amicului sau Dinu Patriciu, sa taie coada ciinelui. Scoate PD-ul din Guvern sau il obliga sa plece printr-o oferta numai buna de refuzat. Cum ar fi inlocuirea ministrilor-cheie, Monica Macovei si Vasile Blaga. Nu putem exclude nici posibilitatea de a-si reevalua pozitia dura sugerata ieri de declaratia privind Ądecesul Aliantei", dar daca o face, costurile pot fi si mai mari. De aceasta data, PD ar fi cel ce pune conditii, iar rezultatul nici n-ar fi prea greu de ghicit. S-ar duce dracului toata strategia sa recenta de resapare a imaginii, prelungindu-si agonia pina la limita disparitiei sale ca politician si a PNL ca partid. Daca strategiile PD sint deja aproape previzibile, iar Tariceanu pare sa le stie destul de bine, ale PSD ramin inca un subiect deschis. Partidul lui Geoana are de ales acum intre a sustine sau nu in Parlament viitoarea formula de guvern propusa de Tariceanu. Nu stim raspunsul pe care-l vor da noului cabinet, probabil nici ei nu stiu inca, dar logic ar fi sa-l aprobe. Pina la alegerile pentru Parlamentul European, PSD nu-si prea permite sa riste o criza care sa provoace alegeri anticipate mai devreme de sfirsitul acestui an. Pe cind pina atunci un guvern chiar mai slab decit cel de acum ii serveste de minune. Euroalegerile sint pina la urma un test intern, iar a fi in opozitie cu o putere labila e tot ce-si poate dori orice partid. Miza e de a imparti cu PD grosul electoratului si de a se pozitiona drept singura alternativa la acesta. Daca la alegerile europarlamentare, PSD obtine un scor multumitor, comparabil cu al PD, atunci fie se intelege cu PD pentru declansarea anticipatelor, fie decide chiar preluarea guvernarii. Motivatia salvarii acesteia din ghearele unei crize de care doar actuala putere s-ar face responsabila poate fi un bun discurs de investire a unui premier PSD. Situatia i-ar conveni si lui Geoana, si lui Basescu.