Un exercitiu de comentariu fondat pe logica bivalenta este si cel referitor la criza politica din Romania. Caci ce altceva este asteptarea infrigurata a opiniei publice calificate, a jurnalistilor si a comentatorilor politici in privinta dezmembrarii Aliantei D.A. si a rezolvarii crizei politico-institutionale?

Logica politica nu sta sub semnul bivalentei. Si cum in politica nimic nu este definitiv, senzatia generala este a unui spatiu in afara logicii. Mostenirea culturala a antichitatii clasice si a crestinismului a transformat tertiul exclus intr-o formula magica. Ceva este sau alb, sau negru, sau adevar, sau fals, sau pur, sau impur. Dar dincolo de spatiul gindirii pure in acelasi timp si sub acelasi raport ceva poate fi si adevarat, si fals, sau, de cele mai multe ori doar posibil. Din perspectiva bivalenta, cita vreme este relativa, politica apare ca impura. E unul dintre motivele respingerii ei. Si totusi, a opera cu tertiul exclus inseamna a rejecta tot ceea ce nu se inscrie in tipar. Iar in politica noii ere democratice excluderea inseamna inegalitate. Or, inegalitatea este, conform axiomei, inacceptabila. De aceea in politica nu doar ca nu e exclus, dar tertiul este chiar inclus. Daca din perspectiva etica absolutizarea este posibila, caci etica e mai intii individuala, din perspectiva politica, ea devine riscanta, caci politica este prin natura ei colectiva. Nu degeaba politica practica, dar si cea teoretica s-au eliberat inca din amurgul Renasterii de sub primatul absolut al eticii. Cu toate acestea, sentimentul comun, impartasit de multi dintre contemporani, e ca uneori distanta dintre cele doua e mult prea mare. Dar cind politica intra sub semnul logicii bivalente, derapajele sint nu doar probabile, ci mai mult decit sigure. Caci daca democratia recunoaste coexistenta mai multor adevaruri care impreuna pot conduce la formularea unui interes comun, logica bivalenta afirma existenta unui singur adevar.

Nu atit politica, cit mai ales comentariul si stirea politica romanesti se afla sub zodia bivalentei. Ceea ce nu se inscrie in modelul acceptat, validat de „bunul-simt" este inconsistent. Astfel, pe masura ce prapastia dintre cei ce fac si cei ce comenteaza politica se adinceste, actiunile politice sint prezentate ca amorale sau chiar imorale. Aceasta stare de fapt este favorabila politicienilor „pragmatici". Cinismul lor permite convertirea rapida a bivalentei difuze in asa-zise programe politice. Expertii in marketing politic si consultantii electorali fac restul.

Un exercitiu de comentariu fondat pe logica bivalenta este si cel referitor la criza politica din Romania. Caci ce altceva este asteptarea infrigurata a opiniei publice calificate, a jurnalistilor si a comentatorilor politici in privinta dezmembrarii Aliantei D.A. si a rezolvarii crizei politico-institutionale? Functioneaza aici un fel de wishful thinking, cum ar spune englezii, o interpretare a datelor in functie de presupozitiile fiecaruia. In acest fel apar intrebari de tipul: Ce cistiga si ce pierde PNL daca Alianta dispare? Pe de o parte, se pleaca de la un truism: PNL e vinovat de „moartea" Aliantei. A dorit-o si s-a grabit sa o si declare. Pe de alta parte, ipoteza de lucru pare sa spuna ca oricum PNL nu avea variante (onorabile) la Alianta. Or, partidele nu pot functiona doar dupa logica bivalenta. Cita vreme principiile constitutive ale spatiului politic dat nu sint afectate, cita vreme fundamentul sistemului nu este atacat, partidele isi pastreaza libertatea de miscare. Cind PNL a ales sa isi prezerve independenta organizationala si doctrinara, Alianta devenea o conventie pentru asigurarea guvernarii. Scopurile initiale se schimbau: guvernarea devenea obiectivul principal, iar Alianta raminea doar un mijloc pentru realizarea acesteia. In aceasta logica, daca PNL pierde electoratul nediferentiat al Aliantei, poate cistiga in schimb un electorat ideologic, fidelizat si relativ previzibil. Ceea ce va pierde pe termen scurt, poate chiar mediu, PNL dupa destramarea Aliantei este libertatea sa de manevra, dar poate cistiga in coerenta doctrinara. Daca potentialul de coalitie ii va fi diminuat, caci va depinde de sprijinul, direct sau indirect, al opozitiei pesediste, ar putea sa-si consolideze capacitatea organizationala sau doctrinara, domenii in care partidul lui Tariceanu ramine deficitar. Caci pentru PNL, ca pentru orice partid, problema nu e doar de a rezista crizei politice, ci de a se adapta contextului. Iar contextul bipolar care a guvernat viata politica romaneasca in perioada tranzitiei ar putea fi artificial.Decizia PNL de a merge pe o varianta radicala va fi una strategica, iar nu tactica. Si nu poate fi analizata doar din perspectiva logicii bivalente. Caci PNL, PD, PSD, UDMR si chiar PC sint formatiuni politice „onorabile", cita vreme au fost validate de cele mai importante familii politice europene. Logica sau-sau, ori cu noi, ori impotriva noastra, nu poate functiona la fel de simplu in spatiul politic precum in cel individual. In politica, disjunctiile au valoare doar in cazuri la extreme, in rest e loc pentru tot felul de conjunctii. Mai rar e loc pentru ori-ori; mai des se intimpla si-si.