Un subiect din ce in ce mai interesant si foarte des abordat in ultima vreme, atat in randul organizatiilor non-guvernamentale cat si in randul oamenilor politici - il reprezinta drepturile generatiilor urmatoare. Intr-o era a tehnologiei si a evolutiei tot mai rapide a tehnicii, a inceput sa se puna in discutie aceste probleme care ne fac sa ne gandim serios la modul in care va arata, nu peste multa vreme, planeta Pamant!
Oare ce vor folosi urmasii nostri drept combustibil? Cum vor manca? Cum vor arata...? Sau, oare, ce muzica vor asculta...? Sunt doar cateva intrebari la care oamenii de stiinta incearca sa gaseasca raspunsuri cat mai pertimente si mai realiste.
De modul in care va (ra)suna muzica generatiilor urmatoare s-a preocupat, printr-un experiment inedit, un tanar profesor de la Georgia Insitute of Technology. Pasionat de Internet si muzica, Jason Freeman, profesorul cu pricina, a creat o interfata web pe un site al facultatii, prin care le permite vizitatorilor sa isi modeleze muzica pe care mai apoi o va interpreta in spectacole.
Proiectul poarta denumirea de „Teoria Grafurilor" si le permite vizitatorilor, asa cum insusi Jason Freeman declara, „sa isi aleaga propria aventura, propria cale printr-o bucata muzicala". Dintr-o multime de fragmente muzicale diferite, folosindu-se de un graf pe care sunt figurate cateva noduri de legatura, Jason Freeman a reusit sa creeze un mediu in care fiecare isi poate crea, pornind de la aceleasi fragmente, propria melodie, cu propriul ritm. La sfarsitul fiecarei nopti, softul produce o noua versiune muzicala compusa de utilizatorii de pe Internet, iar la finalul unei perioade mai lungi, bine determinate, rezulta intreaga opera. Acesta este rezultatul unei munci colective, a unor oameni care cu siguranta nu se cunosc, dar care impartasesc, probabil, aceeasi pasiune pentru muzica. Aceasta pare sa fie „cheia" pe care a cautat-o Jason Freeman pentru a implica in procesul de creatie ascultatorul, cel care pana acum lua parte doar la redarea piesei, nu si la procesul de creatie al acesteia. De acum insa, ascultatorul va fi tot mai mult implicat chiar din partea de creatie, iar interesul pe care il va arata pentru aceasta parte a compozitiei va avea un impact decisiv asupra intregii opere.
Cel mai important aspect al acestui proiect este acela ca le ofera oamenilor posibilitatea de a fi creativi, fara a fi nevoie sa cunoasca un instrument muzical. Prin doar cateva click-uri de mouse si putina dibacie in a „conduce" sunetul pe caile grafului care este pus la dispozitie de site - se poate ajunge la un rezultat la care putini am fi capabili sa ajungem fara a cunoaste un instrument muzical.
Astfel, in acest mod, muzica poate deveni un instrument universal, de comunicare - din ce in ce mai accesibil fiecaruia dintre noi prin intermediul unui calculator personal. Si cu siguranta, asa dupa cum se transforma societatea in care traim, tot mai mult acaparata de mediul virtual - acest experiment ramane un scenariu realist al modului in care va fi compusa muzica peste cativa ani.
Daca doriti sa experimentati acest instrument virtual de compunere a muzicii, puteti merge la adresa de Internet
www.turbulence.org/Works/graphtheory unde veti gasi toate lucrurile de care aveti nevoie pentru a lua parte la crearea unei melodii folosind „teoria grafurilor".