"Pielea functioneaza ca o baterie", afirma Josef Penninger, directorul Institutului de Biologie Moleculara din Viena, coechipier al biologului britanic Min Zhao (!), specialist in... "cicatrici" la Universitatea din Aberdeen (Scotia). "Scotianul" pornise, cu echipa lui, o cercetare originala privind influenta curentului electric asupra ranilor pielii. Ideea era mai veche, a apartinut savantului berlinez Emil Du Bois-Reymond, care a lucrat, in secolul al XIX-lea, pe "torpila" electrica, un peste bizar, functionand ca un fel de... condensator, iar Min Zhao a reluat-o, cu mijloace moderne, si a descoperit ca, in functie de tensiunea aplicata cu doi electrozi in jurul unei rani, aceasta se inchide mai repede sau, dimpotriva, marginile cicatricii se indeparteaza una de alta, in functie de sensul curentului electric indus in electrozi! Explicatia? Celulele pielii – ca si ale oricarei alte membrane de organ – lasa sa treaca, de la o celula la alta, ioni incarcati pozitiv sau negativ, deci diferenta de potential, masurata de biologii specialisti in electricitate la 42-100 milivolti pe milimetru. Metoda de vindecare a plagilor prin curent electric are maximum de eficienta atunci cand asupra electrozilor se actioneaza cu 100-200 milivolti per milimetru, descopera Min Zhao. Exoscheletul celulei, explica "scotianul", este mobil si permite deplasarea, aplecarea, orientarea celulei de piele catre vecina sa, permitand un transfer mai rapid catre rana a celulelor imunitare, iar leucocitele rezolva, in stil propriu, infectia la care ajung. Echipele de biologi gasesc si "vinovatii" procesului, la nivel molecular: P13K si PTEN, doua molecule care joaca rol de accelerator sau frana la miscarea exoscheletelor celulelor. Iar consecinta observatiei si a cercetarii este o tehnologie medicala prin care se realizeaza un uluitor 30% castig in viteza de cicatrizare, de inchidere a ranilor! De ce titlul "contactului meu de astazi cu NASA"? Pentru ca, intr-o recenta emisiune la TVRM, marele nostru neurolog Constantin Popa mi-a spus ca, datorita aparitiei mijloacelor tehnice moderne de investigatie, el a trebuit sa "invete" neurostiintele de 4 ori, din 4 unghiuri diferite! Desigur, electronica, informatica, cibernetica patrund cu mare viteza in clinicile si spitalele tarilor civilizate, obligandu-i pe medici – chiar pe marii medici – sa faca "mariaj" cu inginerii si informaticienii. Dar si invers: computeristii si electronistii trebuie sa invete anatomie si fiziologie, completand echipele de cercetare si aplicare a noilor metode de tratament. Cu cateva luni in urma v-am descris o metoda de tratament "arhaica", ce se aplica, cu urias succes, la o clinica din Tbilisi (Gruzia). Profesorul Guran Gvasalia conduce acolo o echipa de cateva zeci de persoane care selecteaza bacteriofagi din... canalizarea orasului iar ucigasii de bacterii vindeca cele mai rebele infectii cu putinta! O adevarata sfidare pentru industria – teribil de puternica – a antibioticelor, virusii ucigasi ai bacteriilor rezolvand probleme medicale disperate, la pretul de... doar cativa dolari, pe care il platesc pacientii, veniti din intreaga lume la miracolele Institutului de Microbiologie din Tbilisi. Iar daca mai adaugam, la pledoaria mea, indubitabilele succese ale acupuncturii - tehnologie deja respectabila, chiar si in lumea medicinei ultratehnologizata - si ale farmacoterapiei (de mare succes, la noi, medicamentele naturale fabricate la Hofigal de chimistul Stefan Manea), putem spune ca noile terapii medicale sunt din ce in ce mai complexe, imbratisand, paradoxal, si simplitatea. Iar eforturile facute la noi, in timp, de dr. Ladislau Elthes (ceaiuri de protectie hepatica), prof. Ion Brad (medicamente din catina alba), dr. Boicil (boicilul), dr. Puscas (ulcosilvaninul), dr. Ana Aslan (gerovitalul) trebuie luate in seama de Autoritatea Nationala pentru Cercretare Stiintifica si, fireste, continuate. Pentru binele oamenilor.