Abia daca s-au pus putin la punct incasarile din cinematografe si avem, in felul acesta, un soi de box-office livrat saptaminal. Nu avem date ca lumea despre vinzarile din muzica. Masurarea audientelor a fost de atitea ori criticata si pe buna dreptate - esantionul de masurat si investitia in masurare erau ridicol de imprecise in comparatie cu miza rezultatelor.

TVR trebuie sa-si faca publice cheltuielile. Dar ar trebui sa aiba un director care sa isi asume riscul de a dezamagi pe unii, pentru a-i satisface pe altii. Trebuie sa-si sprijine proiectele-cheie, chiar daca ma trezesc eu sau altul sa spunem ca nu ne place, ca e scump etc. Televiziunea e incercare si risc. Mie mi-a placut mai mult PRO TV-ul, cind a riscat totusi cu „Baieti buni", decit atunci cind a mers la sigur cu telenovelele. N-a iesit mare lucru, dar au incercat. Antena 1 nu incearca niciodata nimic, merge numai la sigur, n-are ce sa-mi placa. Prima TV incearca mult, cu tot felul de reality-show-uri, si uneori reuseste.

Ideea e ca acei bani publici i-as vrea riscati de un director nebun dupa televiziune, care sa dea tonul pe piata macar cu un format. Nu vreau sa vad chiverniseala. Prefer sa vad esecuri precum „La urgenta" decit o continua pierdere de bani fara nici un motiv palpabil.

Mitul banului public a atins cote maxime si pentru ca banul privat e tabu, mai ales in Romania. De la edituri la case de muzica, aproape fiecare declara ce-l taie capul, oricum nu-l controleaza nimeni. Cifrele sint la noi folosite cel mult pentru manipulare. Nu se fac publice bugetele marilor emisiuni. Nu ma intereseaza salariul Escai, de exemplu. Nu despre asta-i vorba. Dar ma intereseaza sa ma tii la curent, fie ca esti public sau privat, cam cit mai investesti in ce-mi dai mie, ca telespectator. Ce bani ai scos din publicitate? E o chestie asa, de bun simt. Unul care nu exista. Au fost atita timp incerte datoriile televiziunilor si ale altor companii catre stat. Acum tin secrete si investitiile dupa ce s-au anulat acele datorii, intr-un fel sau altul.

In inertia unui fel de a vedea capitalismul ca pe ceva salbatic si semilegal, facut pentru baietii destepti, tendinta e la noi una de obscurizare totala a datelor. Iar banul public se mai arata ici-colo si acele date sint imediat interpretate isteric. Cifrele sint la noi inca un soi de blabla propagandistic.