La a 50-a aniversare a UE, alesii neamului si-au dat arama pe fata a celor 50 de ani cu mititei, bere si sedinte de partid.

Ziua aniversarii celor 50 de ani ai UE a fost precedata de sedinte solemne ale parlamentelor statelor membre. Senatul Romaniei europene a reusit, cu greu, sa adune vreo 50 de parlamentari, si aceia cu gindul probabil la ziua de weekend sacrificata pe altarul europenitatii noastre. Sa se fi gindit oare parlamentarii nostri la Declaratia Schuman, la anul 1957 sau la disparitia vamilor dintre o Franta si o Germanie care fusesera, cu doar citeva decenii inainte, dusmani de moarte? Se poate. Insa daca asa ar fi stat lucrurile, parlamentarii nu ar fi fost depasiti numeric de membrii Corpului Diplomatic de la Bucuresti al statelor UE, cocotati pe la balcoanele Casei Poporului. De aceea este mult mai probabil ca anul 1957 sa fi insemnat, pentru unii dintre senatorii mai in virsta si alesi pe lista partidului, nimic altceva decit incheierea primului plan cincinal al Romaniei lui Dej. Pentru cei mai tineri, anul semnarii Acordului Schengen ar fi adus aminte de rationalizarea benzinei, a piinii, de darimarea unei biserici medievale din inima Bucurestiului.

Apoi, a urmat participarea presedintelui Romaniei europene la sarbatoarea de la Berlin, alaturi de toata lumea buna a Europei. Marinarul ce venea la copii cu bunatati occidentale de la Anvers a venit acum cu revelatii politice europene de la Berlin. Incarcat de semnificatia momentului, seful statului vine si anunta subtil-dimbovitean ce a inteles el din toata treaba: ca alegerile europarlamentare din 2009 nu vor putea fi aminate nici macar printr-o ordonanta de urgenta a lui Tariceanu. Adica a citit declaratia aniversara a UE si a semnat-o ca primarul, bucuros de un singur lucru - ca in 2009 o sa-l aiba la mina pe premier. A fost invitat domnul la masa imparatului, unde a auzit el lucruri mari, iar apoi, numai bine coborit din radvanul domnesc, incepe sa povesteasca boiernasilor, adunati in alcov, cu ciubuce si potcapuri, cam cum sta treaba asta cu Europa.

Pentru habsburgii vienezi, si ei ctitori ai actualei constructii europene, ceea ce se intindea dincolo de riul Leita, Transleitania insemna deja provincie. Iar in Transleitania se afla si Transilvania, un fel de provincie a provinciei. Un colt de colt de Europa, unde istoria „europeana" a Romaniei este doar o reflexie pe Cortina de Fier a pasilor lor, ai occidentalilor, catre Uniunea pe care azi o sarbatorim cu mare pompa. Gestul alesilor, presedinte si parlamentari, nu face decit sa indice inca o data pozitia Romaniei in Europa: un exportator de intrigi interne, poleite cu idei europene neintelese, de import.