Prostie cu premeditare

Unul dintre cei mai mari tepari ai ultimilor ani, fostul director CFR Mihai Necolaiciuc, se poate bucura linistit de tunul in valoare de aproape un miliard de dolari pe care l-a dat bugetului statului. Mandatele de arestare emise pe numele sau au fost anulate. Nu pentru ca nu ar exista suficiente probe impotriva lui, ci fiindca un judecator a comis niste greseli absolut inexplicabile.
Necolaiciuc a fugit din Romania in februarie 2005. A fugit, dar nu s-a ascuns. S-a plimbat linistit prin Europa, folosindu-si identitatea reala. Stia omul ca, de fapt, nu-l cauta nimeni. Si avea dreptate. Abia dupa un an si jumatate, in octombrie 2006, procurorii DNA s-au trezit sa ceara un mandat de arestare preventiva pe numele sau. Mai bine mai tarziu, decat niciodata. Cererea a ajuns pe masa judecatorului Andi Malaliu. A fost aprobata urgent, in mai putin de o ora. Recordul de viteza a fost dublat, insa, de un record de vicii de procedura. Atat de multe si atat de grotesti incat par deliberate. La recurs, instanta superioara nu avea alternativa decat sa constate nulitatea primei decizii.
Incompetenta sau complicitate cu infractorul? Cele doua ipoteze nu se exclud reciproc. Totusi, este greu de crezut ca, singura, prostia crasa poate explica ce s-a intamplat in acest dosar. Fiindca actul de justitie nu este unul solitar. Pentru un asemenea rezultat, nu era suficient un judecator "zapacit". Atat de zapacit incat, la pronuntarea sentintei, nu mai stia exact nici unde se afla, intr-o "sedinta publica", sau in Camera de Consiliu. Procurorii DNA ar fi trebuit sa sesizeze enormitatea gafelor. Si sa nu permita ca munca lor sa fie subminata de viciile flagrante de procedura. Si daca procurorii nu au reactionat, avocatul era obligat sa o faca. Nu s-a intamplat asa. Numita aparator din oficiu - desi Necolaiciuc avea un avocat ales si platit - Liliana Ionescu a preferat sa se alature echipei acuzarii. In orice sistem decent de justitie, o asemenea fapta ar atrage automat excluderea din barou.
Duritatea sanctiunilor va lamuri daca, in cazul Necolaiciuc, prostia in grup a fost spontana sau premeditata. Si comandata. Inconstienta cu care atatia absolventi de Drept au calcat in picioare legea sugereaza fie un atac colectiv de nebunie, fie un ordin "de sus". De foarte sus. Altfel nu se explica nonsalanta cu care judecator, procurori si avocat au sfidat cele mai elementare norme procedurale. Fara sa se sinchiseasca de consecinte, desi era limpede ca un dosar de o asemenea anvergura urma sa fie, mai devreme sau mai tarziu, minutios reexaminat. Nu vorbim despre furtul unei gaini, ci despre o frauda de 800 de milioane de euro, cu implicatii politice la nivelele cele mai inalte. Dar au patit ceva cei care l-au facut scapat pe teroristul Omar Hayssam? A infundat puscaria procurorul care i-a solicitat eliberarea, pe baza unei adeverinte medicale false?
La fel ca si Hayssam, Necolaiciuc stie prea multe. Daca ar vorbi, nu numai din PSD ar trebui sa cada capete. Poate de aceea mandatul sau de arestare europeana a fost remis Interpolului abia la inceputul acestei luni, doar pentru a fi anulat cateva zile mai taziu. Timp de doi ani, justitia romanesca s-a prefacut ca-l cauta, dar n-a vrut niciodata sa-l gaseasca. Semn ca Necolaiciuc are, in continuare, protectori foarte influenti. Principalul sau partener in devalizarea CFR, Dumitru Bucsaru, a gasit usi deschise chiar la Cotroceni. Si a reusit sa recupereze, cu concursul PD-istului Gheorghe Dobre, ceea ce nu terminase de furat pe vremea lui Miron Mitrea. Cam multe coincidente. Pana si prostia are limitele ei.

---

Despre autor: