Politica ne omoara!Cand doi se cearta...

... al treilea castiga, suna zicala. La noi, insa, nici cu zicalele nu mai stii cum stai. Pentru ca nu stii daca exista intotdeauna un al treilea, nu stii daca acest al treilea este unul singur sau mai multi. Si nici nu esti sigur daca el sau ei chiar castiga ceva sau totul este un joc de sunet si lumini in fata unor spectatori si asa derutati si chiar plictisiti deja.
Deocamdata stim cine sunt cei doi care se cearta. Pe de o parte sunt doua partide, PNL si PD, care in urma cu doar doi ani mai discutau inca de fuziunea dintre ele, isi faceau avansuri in public. Oricum ele pareau a fi legate indestructibil de un protocol de colaborare, care consfintea viata lor in comun ca Alianta, Dreptate si Adevar PNL-PD. Alianta devenise nu doar magma dura a unei Coalitii de guvernare, alaturi de UDMR si PUR (PC), dar si un concept magic ce atragea simpatia, increderea si intentia de vot a aproape 50% din electoratul decis. Azi, Protocolul a devenit un biet petic de hartie pe care niciuna din parti nu o mai respecta, dar nici nu indrazneste s-o rupa pe fata, de teama de a nu fi sanctionata mai aspru de electorat.
In mod normal, dintr-o astfel de cearta, aproape zilnica, dintre cele doua forte principale ale puterii, ar fi trebuit sa castige principalul partid de opozitie. Sau, ma rog, macar celelalte partide politice din opozitie, aflate in Parlament.
Ceea ce nu se intampla. Ori fenomenul chiar nu se produce, ori institutele noastre de sondare a opiniei publice s-au deprofesionalizat intr-atat incat nu mai pot surprinde acest castig electoral. Pentru ca PSD, timp de aproape doi ani, a tot scazut in intentiile de vot ale populatiei. De la 36% cat a avut la alegerile din noiembrie 2004, la 18-20% in ultima vreme. Acum, in cel mai bun caz, PSD stagneaza, dar nu creste. Nici PRM nu prezinta un alt tablou. Acest partid, chiar daca liderii sai contesta (si au contestat mereu) rezultatele sondajelor, prezinta o accentuata tendinta de scadere, de la 15-16% la aproximativ 8%. Despre conservatori, ce sa mai spunem? In pofida accesului imens la mass-media, dar mai ales la televiziuni, a transferurilor de jucatori politici (e adevarat multi din echipele de old boys) de la PSD si PRM, PC nu reuseste in niciun chip sa se apropie macar de pragul electoral de cinci procente. Desi cu un discurs mult mai coerent, partidul ramane in continuare doar o floare la butoniera dlui Dan Voiculescu.
Exista totusi un partid, un partid antisistem, un partid care biciuieste atat puterea cat si opozitia si care, cel putin, asa arata mai toate sondajele de opinie creste, atingand cote de pana la
17-18 procente. Asa ca se pot regasi voturile pe care atat PNL cat si PRM si PC pare ca le pierd. O buna parte a fugit la PNG, de care vorbeam mai sus. Vreo 5-7% sunt si la PLD, iar alta parte consistenta s-a refugiat la nehotarati si la cei care nu vor mai merge la vot.
Cred ca situatia politica de acum din Romania va putea intra in manualele de politologie ca un studiu de caz. Guvernul Tariceanu este un guvern minoritar inca din momentul in care PC a iesit din Coalitie. El nu are o majoritate explicita. PNL (chiar cu cei vreo 30 de parlamentari PLD), plus PD, plus UDMR, aritmetic nu au suficienti parlamentari pentru o majoritate de 50% plus unul. Cu toate acestea, majoritatea proiectelor legislative trec. Nicio singura motiune de cenzura nu se depune. Inainte de toate pentru ca PSD nu poate constitui o alta formula, alternativa, onorabila si care sa nu cauzeze daune majore previzibile la viitoarele algeri. Lui si posibililor parteneri. Iar de alegeri anticipate PSD nu este inca pregatit. Ii este frica de ele. Niciun sondaj nu-l incurajeaza in acest sens.
Cele mai mari presiuni le suporta insa PNL. Cu atat mai mult cu cat presedintele sau este si primul ministru al guvernului. Pe de o parte, PNL are parte de critici dure din partea fostilor colegi constituiti in PLD, dar si de ironii, impunsaturi, contre din partea partenerului sau, PD. Pe de alta parte, atat PSD, cat si PC (cel mai vocal dintre formatiunile aflate pe ring) ii solicita ultimativ premierului sa vina in parlament pentru a prezenta o formula de guvern restructurat. Conditiile sunt foarte vagi. Nu se spune daca sunt conditionari programatice si cam in ce ar consta acestea. Nu se spune (decat de catre cei mici, care oricum nu au nimic de pierdut) nici daca se accepta (doreste) un guvern mai mic ca numar de ministere, agentii si alte cele, daca se accepta actuala componenta politica (PNL-PD-UDMR) a guvernului. Sau se prefera un guvern si "mai minoritar" (dar mai coerent) PNL-UDMR sau chiar unul monocolor PNL? Suntem in ceata totala, ceata in care, insa, premierul va trebui sa se orienteze totusi si sa aleaga. Misiunea sa este una cat se poate de grea. Un guvern fara PD si UDMR ar deveni un prizonier al opozitiei actuale. Lideri sau, mai bine zis, liderasi din PRM si PC se bat deja cu pumnii in piept ca legile in parlament sunt facute de opozitie. Daca opozitia face legile in Parlament, atunci tot ea ar trebui sa faca si guvernul care sa execute aceste legi. Cu PD in guvern este greu, cu el in afara guvernului va fi si mai greu. Al cui program de guvernare se va aplica? Cine pe cine va critica? Unde va fi linia de demarcatie intre putere si opozitie? Si chiar intre partidele din cadrul opozitiei. Si asa PSD pare ca pierde serios prin asocierea neconditionata cu PRM si PC. In alegeri cine pe cine trage la raspundere pentru ceea ce (nu) s-a intamplat in acest rastimp? Ce harababura mai este si in politica romaneasca!
Dar, mai avem doua parti care se cearta. Presedintele tarii si primul ministru al guvernului. Dupa ce, timp de doi ani, parea ca Traian Basescu este intr-un sir neintrerupt de victorii, "castigand" mai toate partidele cu Calin Popescu Tariceanu, de trei luni situatia s-a schimbat. Tariceanu a replicat, ba in anumite momente chiar a preluat initiativa si a si castigat cateva batalii tactice. Nu se stie cum vor evolua lucrurile pe termen mediu si lung. Acum insa, am ajuns intr-un fel de sah etern, sau, cum ar zice chibitii, de "patt".
O coalitie anti-Basescu, PSD-PNL-PRM-PC pare a fi evidenta in Parlament. Voturile pentru suspendara presedintelui in sedinta comuna a Senatului si Camerei Deputatilor, calculate dupa declaratiile de intentii ale sefilor de partide, sunt mai mult decat suficiente. Si totusi, toata lumea asteapta verdictul Curtii Constitutionale daca cele 19 capete de acuzare aduse lui Traian Basescu, de incalcare grava a Constitutiei Romaniei, sunt sau nu considerate ca atare si de judecatorii Curtii Constitutionale. Judecata lor este una consultativa, dar daca raspunsul va fi negativ, el va pune pe ganduri pe multi parlamentari si, mai ales, pe sefii de partide. Daca presedintele va fi suspendat in Parlament si va urma referendumul pentru demiterea lui de catre popor, atunci vom asista la o batalie politica fara precedent, dar care ar putea fi si o premisa majora de schimbare a sistemului politic romanesc. Daca tot exista o majoritate tacita in Parlament, de ce nu s-ar folosi ea pentru a aduce o prima si esentiala modificare a Constitutiei? O optiune clara: ori republica parlamentara, ori republica prezidentiala! Ar fi un pas enorm iar castigator ar fi, de aceasta data, in mod evident, societatea romaneasca in intregul ei.

---

Despre autor: