Daca in euforia portocalie din decembrie 2004 se mai gaseau oameni care sa indrazneasca sa afirme ca le miroase a CDR, erau pusi rapid la zid, catalogati pesedisti, comunisti, inamici ai reformei. Sa spui acum ca guvernarea din ultimii doi ani este o copie bine executata a celei dintre 1996 si 2000 e ca si cum ai constata ca apa are nesuferita insusire de a uda. Avem de-a face cu taxe nepopulare aruncate in curtea partenerului de guvernare, acuzatii de coruptie lansate de-a valma, o sintagma „program de guvernare" pe care abia ieri am auzit-o, in treacat, in contextul reducerii CAS, dupa luni bune in care ministrii si-au scos-o din vocabular, ce mai, tacimul e complet. Totusi, parca nu ar fi fost la fel retrairea istoriei CDR, daca nu existau si celebrii specialisti. Ei bine, colegii mei de la Departamentul Politic au descoperit ca acestia exista. Ma rog, de fapt ideea este ca nu exista inca in carne si oase, liberalii cautind 1.500 de oameni pentru a acoperi golurile lasate de eventuala iesire a PD de la putere. Ceea ce inseamna ca e de asteptat ca ziarele si site-urile de joburi sa fie invadate in curind de oferte de tipul „angajam persoane ne/calificate, dornice sa mimeze ca guverneaza". Si nici macar asa nu e sigur ca posturile nu vor ramine neocupate, in conditiile unui capital de incredere rizibil de care se bucura partidul premierului in ultimele luni.