Motto: "Povestea e izvorata din realitate, dar ramane poveste. Orice incercare de a descifra in desfasurarea ei asemanari posibile cu imprejurari sau personaje ce ar parea cunoscute, e lipsita de temei. Povestea se citeste fara nicio cheie, iar adevarul ei - se stie - sublimeaza adevarul vietii. A fost odata..." (Dinu Sararu)

Pornind de la "Ciocoii noi cu bodyguard" - romanul parabolic la care Dinu Sararu a lucrat cinci ani - regizorul Serban Marinescu realizeaza o critica virulenta si o fresca nemiloasa a tragicei noastre societati contemporane. Filmul "Ticalosii" este fidel in mare masura cartii, dar in acelasi timp exprima si viziunea creatorului de cinema (care este aici si scenarist, ce improvizeaza uneori), intregind cumva "trilogia" despre lumea in care traim - ne referim strict la universul lui Marinescu din precedentele sale doua pelicule, "Turnul din Pisa" si "Magnatul". Multipremiatul ACIN este un impatimit al adaptarilor: toata opera sa este o incercare, de cele mai multe ori izbutita, de a aduce pe ecran povesti pe care alti regizori nu se incumeta sa le abordeze (sa ne amintim de "scandalul" din 1993 cu "Cel mai iubit dintre pamanteni", contestat de unii cum ca n-ar mai fi Marin Preda, ci doar Serban Marinescu!). Se spune ca adunand prea multe nume mari intr-un film, acela sigur va fi un rateu actorial - Marinescu depaseste insa si aceasta prejudecata reusind sa-i indrume cu brio pe monstrii sacri gen Iordache, Dinica, Visan, Malaele & Co si sa le ofere partituri provocatoare pe masura. Citind romanul ma gandeam cine i-ar putea juca pe ciocoii din carte intr-o eventuala ecranizare... Iata ca zarurile s-au aruncat si alegerea interpretilor in mare m-a multumit, cam toti intra perfect in pielea personajelor si se muleaza pe caracterele desantate ale capodoperei literare a lui Sararu. Intr-un anecdotic dus pana la grotesc al "fratelo" carora le cad mastile lingusitoare si se injura ca-n Rahova, uitand de ierarhii - avem franturi de viata moderna a unei lumi decadente. Nici nu-mi inchipuiam pe altcineva in rolul Jupanului de la Sarpele Rosu decat pe Mircea Albulescu; desi in carte rolul e mai consistent - ar fi putut fi si in film! - prezenta marelui actor in "Ticalosii" se compune din sugestive taceri, zambete, grimase - o mimica formidabila, care spune mai mult decat orice fraza. La fel si ceilalti actori din rolurile secundare au clipele lor de glorie, in ciuda desfasurarii lor mai restranse (Dinica, Diaconu - altfel decat il stim!, Mitica Popescu). Si Monica Davidescu este o alegere inspirata pentru gratioasa Erotida, un personaj feminin - cam singurul - intr-o lume a barbatilor care vor sa domine, balerina rafinata devenita un fel de gheisa de lux pentru fanteziile magnatului Dandu. Inca o dovada ca in falsa lume a protipendadei aparent fericite, femeile sunt de multe ori doar niste mijloace de reclama, niste jucarii-mofturi in mainile bogatilor politiceni care se plictisesc. Artista "cumparata" si folosita pentru imagine de agresivul milionar incult ("n-am mai citit o carte de la 20 de ani; cum citesc doua pagini din ceva, adorm imediat", spune el candid) - Frumoasa si Bestia, varianta autohtona, ce poate fi mai trist... Sunt de altfel o multime de momente antologice in "Ticalosii": spectacolele de la Sarpele Rosu, o parodiere cu taraf si tavi luxoase a prostului gust dambovitean al potentatilor zilei; efuziunile bahice ale cameleonicului Didi Sfiosu (Stefan Iordache), consilier prezidential, care atinge un apogeu printr-o "pomana in viu" transmisa, normal, la fix pe OTV de Dan Senzational Diaconescu; o vanatoare "regala" la care este inscenat discret, printr-un lunetist (in carte era un biet infarct), a la Kennedy, accidentul periculosului suitor in sondaje General (Razvan Vasilescu), care era pregatit sa candideze "independent" la presedintie; aparitiile la fel de laconice dar simbolice ale Presedintelui, in roman Teoforul, aici "Tatal Nostru", jucat de Ion Siminie (care a mai fost si maresalul Antonescu in "Oglinda" lui Nicolaescu) etc. Nu vreau sa va dezvalui prea mult din desfasurarea cu rasturnari a filmului pentru ca itele, intrigile merita a fi vazute live, ca intr-un fel de apoteoza a tuturor talk-show-urilor ce ne mananca zilnic nervii. De altfel, "Nasul" Radu Moraru si a sa emisiune de la B1 devin si ei "eroi" in "Ticalosii", dupa cum Nelutu Ploiesteanu se joaca pe sine cantand uluitor puscaria si serparia din "La Chilia in Port". Amestecul de fictiune si cotidian ne poate duce cu gandul nu doar la Romania actuala, ci la oricare tara din Est unde, dupa o revolutie cinstita, s-a instituit la putere o mafie asemenea. Satira acida la adresa clasei ce s-a ridicat de pe baricada de la Inter, a "fleicei" multimii sarace, pana la polonicul cu icre negre al Cotrocenilor ori al vilelor lui Malaxa, "Ticalosii" prezinta mai ales fata intunecata a post-decembrismului, intr-un conflict al afaceristilor fara scupule ce joaca la doua capete - si cu Puterea si cu Opozitia (Dandu - Dorel Visan, la cel mai bun rol de la "Senatorul melcilor") cu oamenii politici, mai toti coruptibili (Premierul Pompi, de exemplu, jucat si el in contre-emploi fata de rolurile cu care ne-a obisnuit Horatiu Malaele). Oligarhii, Societatea Civila, Serviciile Secrete, senatori, ziaristi - toti isi au pretul lor si devin in fata banului monstri, o apa si-un pamant. Finantarile din umbra ale partidelor ce se rotesc in alegeri, votarea unor legi care sa le faciliteze afacerile "sponsorilor", ascultarea si inregistrarea telefoanelor ori a scenelor amoroase santajabile, jocurile duble sau triple, tradarile, executiile, arestarile cu mascati, girofarul ori chiolhanurile, toate sunt subiecte la ordinea zilei, ale unei mizerabile clase politice, demagogice si populiste, care NU ne reprezinta ci doar se reprezinta, pentru binele propriu. In culise sau in "direct", ca si revolutia, in mass-media (nu intamplator filmul se deschide cu o emisiune cu o diatriba caracteristica lui Octavian Paler!), cu personaje sugerand resorturile politicenilor dezumanizati, dar si cu eroi reali de tipul Diaconescu si Moraru, se fac si se desfac destine, iar caracterele infame si infirme reflecta, dulce-amar, haosul sublim in care traim, circul fara paine, tinzand sa devina PROTOTIPURI. Pentru care conteaza cinic doar VOINTA DE PUTERE, ce calca peste cadavre, lichelismul noilor ciocoi imbogatiti - prin noroc, tupeu, oportunism - cu bodyguard si gipane reflectandu-se in ritualurile si ighemonicoanele repetitive pana la antologica fraza a lui Sfiosu: "Nu imi mai place democratia!". Iar cireasa pe tortul capitalismului, afisat de fosti securisto-comunisti si borfasi deveniti diplomati si latifundiari - gentlemani, o pune ironic acelasi Nelu Ploiesteanu, rapsodul coborarilor si urcarilor "ticalosilor": "Da-mi Doamne o LIBERTATE...".