Codul portocaliu, ce prevestea dezastrul cu Olanda, a trecut cu bine. Revenim cu totii la codul galben cu tricolor care ne-a lipsit atita vreme…

Pina la ora meciului de pe „De Kuip" nu am sperat nici o clipa intr-un rezultat pozitiv al nationalei. Am crezut ca e doar o generatie risipita, adunata de prin pozele revistelor mondene si condusa de un selectioner dispretuitor, fara valenta pentru legatura de suflet a echipei. M-am inselat! Peste secole, Rotterdamul e martorul, iata, al unei alte Renasteri tirzii. Toate resorturile chircite de ratarile de pina acum, toate framintarile unor destine ce pareau abandonate esecului s-au transformat in determinare si putere de lupta. Simbata seara, Van Basten s-a numit Errorasmus din Rotterdam! Incercarea lui de a profita de viteza si indeminarea extremelor, cheia jocului olandez in general, n-a avut sorti de izbinda. Desi ne-au lasat initiativa, in prima repriza, ai nostri nu s-au aventurat hazardat. Gurita (intotdeauna revenirea la numele de alint e un semn de impacare!) nu s-a mai aruncat in atac si si-a amusinat adversarii di-recti cu multa intelepciune si precautie. Fara intrari decisive si fara incursiuni haotice in sus. Permutarile dreapta-stinga ale celor doi atacanti laterali olandezi au fost miscari anticipate de Piturca, care i-a asteptat in trepte, dar fara flori in mina. Contra-Nicolita, respectiv Rat-Codrea au jumulit perfect aripile portocalii. Goian si Tamas nu l-au lasat pe Huntelaar sa preia cu fata spre poarta, iar jocul de cap al batavului a fost inexistent. Mutu a dovedit ca a crescut tactic exponential. L-am vazut executind alunecari in preajma propriului saisprezece cu o motivatie pe care i-o credeam uitata de mult. Florentinul a avut nu mai putin de noua recuperari la mijlocul terenului, enorm fata de travaliul obisnuit pe care-l exercita de regula in prima reprezentativa. Doua vorbe si despre Razvan Cocis, cel mai bun om al meciului si principala descoperire a selectionerului: inteligenta lui tactica, efortul continuu si utilitatea pe care o are asupra jocului echipei il prefigureaza ca un nume de mare viitor pe axa jucatorilor de tipul Misa Klein - Dorinel Munteanu. E adevarat: Olanda a fost de nerecunoscut simbata, dar asta s-a intimplat exact pentru ca nu a fost lasata sa faca ce stie mai bine. Daca Marica ar fi reusit sa inscrie in vreuna dintre sarjele sale, am fi avut noapte alba la Bucuresti. Pentru matematica grupei insa, e suficient sa stergem doua puncte din dreptul favoritei si sa adaugam unul pentru noi. Cu atit mai mult, cu cit pina la returul de la Bucuresti Olanda nu mai are voie sa greseasca: nici in Slovenia - miercuri, nici cu Bulgaria - acasa. Pentru noi urmeaza un meci, cel cu Luxemburgul, care n-ar trebui sa fie neobisnuit decit pentru ca se disputa la Piatra Neamt. Si uitati, va rog, povestea aia stupida cu buturugile mici, care rastoarna nu stiu ce, pentru ca nu merge prin partea locului. A avut grija nea Gigi Stefan sa defriseze perfect toata zona!