Povestea salvarii cetatii-insula Kitej (legenda? metafora?) spune ca, fiind impresurata de tatari, Dumnezeu a scufundat-o, spre a o ridica neatinsa, dupa plecarea navalitorilor. Rusii prigoniti religios in sec. XVII si-au aflat o noua cetate Kitej in Delta Dunarii, unde-si pot practica nestingheriti cultul si unde nu-i ajunge bratul razbunator al autoritatilor tariste. La mare nevoie, Atotputernicul ii va cobori in ape si-i va ridica din nou la viata dupa trecerea primejdiei. Acestia-s lipovenii. Au o organizare comunitara, o Mitropolie in judetul Suceava, au si-o revista lunara de cultura intitulata, cum altfel? – Kitej-grad. Apare la Iasi, sub conducerea lui Nichita Danilov. Spre deosebire de publicatii similare, cantonate in dispute mai degraba inchise, foaia de la Iasi propune o viziune mult largita prin incadrarea si mentinerea hotarata a etniei desprinsa de mama Rusia in universul spiritual rus. Universitarul bucurestean Fiodor Chirila defineste raspicat telul „Casei rusilor lipoveni": „redesteptarea in constiinta membrilor sai a apartenentei la marea cultura rusa." Astfel gandita, revista ofera si o fereastra generos deschisa catre literatura rusa clasica si actuala. Se umple, astfel, un gol, fiindca, mai ales in primii ani dupa 1989, dar si dupa aceea, interesul pentru formidabila literatura rusa era asimilat prosteste cu o vinovata rusofilie, mai departe urmand acuza de nostalgii comunistoide. Am fost martor, dupa o premiera, la agitatia unui universitar de la catedra de... slavistica: intelectualul cerea raspicat „sa terminam odata cu cehovii si dramaturgia rusa!" Un numar trecut al Kitej-grad a fost dedicat lui Bulgakov. In nr. 1-2 2007 aflam pagini nestiute (noua) din Dostoievski: se publica scrisoarea-fluviu catre Maikov (1868) – pe
atunci mai functiona civilizatia epistolara – care adauga tuse noi personalitatii formidabilului romancier, sedus de „fascinatia apusului", atins de inerentele deziluzii si chinuit de avatarurile situatiei materiale. O scrisoare mai consistenta si mai expresiva decat orice studiu doct!... Vizitandu-ne tara, Marina Tarkovskaia consemneaza cu finete si profunzime: „Exista o Romanie ascunsa, nereprezentata inca de forurile societatii civile, cu atat mai putin de mass-media, a oamenilor care citesc, comenteaza politicul si fredoneaza colinde, a carei demnitate se observa doar la contactul direct. La fel, exista si o Rusie ascunsa, nereprezentata de matriose, Cernobaluri si perestroici, o Rusie neamenintatoare, a oamenilor ajunsi la simplitate prin
elevatie." Ce randuri inspirate! Un eseu de-a dreptul spectaculos semneaza N. Danilov, care constata, argumentat, ca ultimul tar, Nikolai II si unul dintre ultimii „tari rosii", Brejnev, au avut un dat comun –mediocritatea (sunt comparate pagini din jurnalele celor doi). Mai semnalam paginile consacrate lui Karamzin, Gogol, Evtusenko si din nou unicului Dostoievski. Ar mai fi de consemnat amplul reportaj „In satul natal al lui Emil Iordache" (slavist trecut, de curand, in lumea umbrelor), unde pare a nu se intampla nimic de-a lungul a 3 pagini de gazeta, dar exista un joc subtil si subteran al sugestiilor revelatoare pentru relatia dintre creator si meleagul natal. Apoi, un consistent interviu cu Fiodor Chirila, o exacta si foarte bine scrisa (de Const. Coroiu) cronica la cartea de documente comentate aflate in arhiva Asociatiei Scriitorilor din Iasi si destule alte materiale de real interes. Kitej-grad este o revista demna de toata stima.