Nascuta din parinti occidentali, crescuta de comunisti si condamnata dupa Revolutie, echipa de fotbal Flacara Moreni este un caz ciudat al sportului romanesc.

Tribuna de la care dadea indicatii
tehnico-tactice Tudor Postelnicu
a ramas neschimbata Infiintat in 1922, clubul de fotbal Flacara Moreni ar fi trebuit sa aiba destinul cuminte al echipelor care traiesc din si pentru un oras de circa 20.000 de locuitori. La bazele aparitiei echipei au stat muncitorii si inginerii petrolisti englezi, americani si olandezi, care ridicasera in 1905 prima sonda moderna din zona, una bogata in petrol. Deja cuceriti de fotbal (in Anglia si Olanda se juca de mai bine de 30 de ani), occidentalii au adus cu ei in Romania si jocul. Asa a aparut Flacara. Dupa al Doilea Razboi Mondial, diversificate, capriciile Securitatii comuniste au atins si fotbalul. Una dintre echipele vizate a fost cea din Moreni, aleasa pentru ca aici s-a nascut Ion Ghenoiu, cel care avea sa ajunga seful Serviciului Pasapoarte. Ambitia lui de a duce echipa din Moreni in Divizia A a fost sustinuta de ministrul de Interne Tudor Postelnicu, originar din Provita, un sat apropiat. Modelul exista si nu era unul de toate zilele: Viitorul Scornicesti juca deja in prima divizie, satul-oras in care vazuse lumina zilei „cirmaciul", zburda de ceva vreme alaturi de Steaua si Dinamo. Telefoane taiate pentru promovare

Flacara a avut o ascensiune nebuneasca, ridicola si trista, promovarea ei in divizia B si apoi A fiind insotita de povesti fabuloase. Una dintre ele spune ca, inaintea ultimei etape, echipa din Moreni avea acelasi numar de puncte ca si Viitorul Scornicesti. Ascensiunea era decisa de golaveraj, iar fiecare echipa trebuia sa stie cit este scorul pe terenul adversarei. Inventivi si puternici in zona, cei de la echipa securistilor Ghenoiu si Postelnicu au taiat firele telefonice care deserveau orasul. Mobilul nu exista nici macar in visele dusmanilor capitalisti, asa ca solutia era anuntarea scorului din echipaj in echipaj, prin statie, pina la Scornicesti. „Au trimis unul care nu prea se pricepea sau nu mergeau bine statiile, dracu’ stie... La Olt a ajuns ca era 9-0 pentru noi, dar de fapt nu fusese decit doi zero", isi aminteste Jean Petrescu, unul dintre sefii sectiei de fotbal de la Moreni din acea vreme. „La Scornicesti era presedinte Dumitru Dragomir, actualul sef al Ligii Profesioniste, care speriat de rezultatul anuntat initial a scos echipele de la dusuri si a mai jucat 15 minute pentru a se mai inscrie citeva goluri, astfel incit echipa lui sa fie sigura ca promoveaza. Flacara avea sa intre sezonul urmator in divizia B, iar in 1986 ajungea si in prima Liga." In trei luni s-a construit un stadion „corespunzator", de 12.000 de locuri, care rezista si acum.

Jucator lesinat de nocturna

Flacara avea sa fie unul dintre „satelitii" neoficiali, dar eficienti ai lui Dinamo Bucuresti. La echipa a fost adus antrenor Ion Nunweiller, fosta glorie a „ciinilor", iar echipa a fost impanata cu jucatori care nu mai corespundeau la Bucuresti sau erau prea tineri pentru Dinamo. Momentul de glorie al echipei s-a consumat in sezonul 1989-1990, cind Flacara a jucat in Cupa UEFA contra lui FC Porto. Trupa lui Artur Jorge avea o distributie fenomenala (Vitor Baia, Joao Pinto, Secretario, Madjer), iar cu doi ani in urma cistigase Cupa Campionilor Europeni. Legenda spune ca portughezii au fost uluiti de saracia zonei si aruncau din autocar dulciuri spre copiii care venisera sa vada una dintre cele mai puternice echipe ale lumii. Acelasi Jean Petrescu isi aminteste: „Nu aveam nici o sansa in fata lor. Tin minte ca sefii mari de la echipa spuneau ca arbitrul, un turc, s-a oferit sa ne ajute daca ii dam citeva vagoane de otel pentru constructii. Ne-a fost frica, nu ne-am bagat, si turcul ne-a anulat un gol valabil. Oricum ne-ar fi batut… Tin minte ca la retur lui Butufei, un jucator de la noi, i s-a facut rau de la instalatia de nocturna. Nu mai vazuse, saracul... Cu cine sa bati Porto?".

Ghenoiu, deghizat la coada dupa revolutie

Revolutia a pedepsit curajul vinovat al celor de la Moreni, injectat de sefii securisti Ghenoiu si Postelnicu. Echipa a fost trimisa in Liga a III-a, unde se zbate si acum. „Mircea Sandu voia initial sa ne desfiinteze, dar echipa avea traditie si ar fi fost pacat. «Ai cu ce s-o tii in C?» m-a intrebat Nasu’. I-am spus ca da, si am scapat", spune Petrescu. Tot el isi aduce aminte ca, imediat dupa Revolutie, l-a vazut pe temutul Ghenoiu la coada la bilete, la un meci acasa al celor de la Moreni: „Isi lasase mustata si era cu fata ascunsa in gulerul unui parpalac crem. «Nu se poate, dom’ general, poftiti la oficiala», i-am spus, si a venit cu mine". Generozitate de om care avusese prilejul sa vada un general securist fabricind o jucarie pentru bucuria a 20.000 de oameni si furia citorva milioane.

Satelitii comunisti decideau campioana Rivalitatea dintre Steaua si Dinamo, dusa pe toate fronturile in perioada antedecembrista, a dat nastere sistemului de sateliti pe care cele doua echipe il aveau in prima liga. Stelistii puteau conta pe victorii neconditionate in meciurile cu formatii precum ASA Tirgu-Mures si FC Bihor, in timp ce Dinamo avea echipe vasale precum Jiul Petrosani, FCM Bacau sau Poli Iasi. In afara de acestea, conducatorii Ministerului de Interne au mai pus bazele unui sistem prin care promovau fraudulos in primul esalon echipe care sa mareasca aria de influenta in Divizia A. Din aceasta categorie face parte si Flacara Moreni, alaturi de Viitorul Scornicesti, devenita FC Olt, sau Victoria Bucuresti, echipa condusa pe atunci de actualul presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir. Echipele-satelit, pe linga faptul ca se predau in fata clubului-mama, participau la strategia fiecarei echipe de a intimida celelalte grupari de pe prima scena. Sub protectie se mai aflau Sportul Studentesc, pentru care avea slabiciune Nicu Ceausescu si Universitatea Craiova, controlata „diplomatic" de ministrul de Externe, Stefan Andrei. (F.D.)

Cornel Dinu: „Oameni cumsecade, orbiti de ambitii nebunesti" Cornel Dinu a fost unul dintre oamenii care s-au lovit de influenta securistilor de la Moreni. Actualul administrator-delegat de la Dinamo era cazut in dizgratia Ministerului de Interne si obligat sa antreneze doar la nivelul copiilor si juniorilor, cu interdictia de a parasi Bucurestiul. Ceva s-a schimbat insa la inceputul sezonului 1985-1986 si Dinu povesteste: „Am fost lasat sa antrenez la Tirgoviste, echipa care era atunci in B si avea bani pentru promovare. Eram in serie cu Moreniul si am primit asigurari ca lupta va fi corecta. Aiurea, au calcat totul in picioare! Nu mai conta nimic, arbitri, adversari, absolut nimic. Au promovat ei, bineinteles". Dinu, nascut la Tirgoviste, deci foarte aproape de Moreni, vorbeste altfel despre ceea ce s-a intimplat aici: „Fotbalul nu a aparut aici o data cu Ghenoiu si Postelnicu. Zona era familiarizata cu fenomenul, gratie petrolistilor englezi si americani care, in perioada interbelica, lucrau la vechea schela. Occidentalii facusera un stadion cu tribune englezesti, acum in paragina, piscina si un centru de sanatate de care beneficia toata lumea, inclusiv muncitorii romani. O data cu declansarea dementei din ultimul deceniu al lui Ceausescu, s-a facilitat implinirea orgoliilor generalilor de Securitate Postelnicu si Ghenoiu. Ultimul era chiar din Moreni, primul din Provita, o localitate oarecum apropiata. Au facut ce-au facut si au dus echipa in prima divizie, iar apoi in cupele europene. I-am cunoscut bine pe oamenii de acolo, care se ocupau de echipa. Erau cumsecade, dar ambitiile nebunesti, i-au orbit". (O.D.)