Dan Voiculescu afirma public, cu o siguranta de sine dezarmanta si fara ca cineva sa-i replice, o minciuna in stare pura: votul din CNSAS i-ar fi fost, de fapt, favorabil.

Cu o zi inainte de termenul de judecata al procesului dintre Dan Voiculescu si CNSAS, „Jurnalul National" a publicat un articol asumat de intreaga redactie si purtind ingeniosul titlu „De ce Felix n-a fost turnator". Desigur, nu e aici nici un fel de tentativa de influentare a Justitiei, ci jurnalism pur si dur, cum scrie la carte. Ziarul enumera vreo cinci argumente pentru care sentinta de a doua zi trebuia sa fie favorabila lui Felix. Le lasam pe cele sentimentale si ne oprim la unul singur, putin mai aritmetic si, tocmai de aceea, mai usor de socotit. Referindu-se la modul in care a fost votat cazul Voiculescu in CNSAS, zicea „Jurnalul" asa: „Decizia in cauza a fost luata prin exprimarea a noua voturi, respectiv: trei au votat pentru afirmatia ca Dan Voiculescu a facut politie politica, trei au votat impotriva acestei afirmatii si trei s-au abtinut". Cum majoritatea lui 9 e 5, si nu 3, ziarul concluziona ca, de fapt, nu a existat un vot majoritar care sa valideze verdictul de politie politica. Aceeasi argumentatie a reluat-o Dan Voiculescu miercuri seara, la emisiunea lui Robert Turcescu, si a afirmat-o cu o siguranta de sine dezarmanta, fara ca insa cineva sa-i replice. Or, aceasta afirmatie e pur si simplu o minciuna, iar domnul Voiculescu ar trebui sa revendice jumatate din porecla pe care i-a atribuit-o lui Basescu, cea de Pinocchio. Iata de ce.

Pe 15 iunie 2006, Colegiul CNSAS vota cu o larga majoritate ca Dan Voiculescu a facut politie politica: 7 voturi pentru, 2 abtineri si nici un vot impotriva. Liderul conservator a contestat decizia, tot la CNSAS, potrivit procedurii legale. La contestatie, membrii CNSAS nu aveau a se pronunta pe fond daca Voiculescu a facut politie politica, ci daca admit sau nu contestatia acestuia. Or, exact aici, la contestatie, s-a exercitat votul pe care il descrie „Jurnalul National" si il manipuleaza Dan Voiculescu in favoarea sa. Iar acest vot a aratat, de fapt, asa: trei membri au votat pentru admiterea contestatiei, trei s-au impotrivit si alti trei s-au abtinut. Cu alte cuvinte, Voiculescu nu a reusit sa obtina majoritatea de cinci voturi in favoarea admiterii contestatiei si, prin urmare, a ramas cu verdictul initial.

Ca actor principal in acest videoclip, Dan Voiculescu stie foarte bine cum stau lucrurile. Si totusi, profitind ca unii nu au studii juridice, iar altii nu mai tin minte ce-a fost asta-vara, el vine surizator in fata opiniei publice si comite cu buna stiinta aceasta frauda logica, una altminteri destul de usor de demontat.

Decupati aceasta fotografie si asezati-o linga alte gesturi ale omului care din fiecare trei cuvinte patru le foloseste ca sa deplinga soarta Rrrrromaniei: fondul de solidaritate pentru nevoiasi, pensii mai mari pentru pensionari, abolirea impozitului pe profitul reinvestit, linistea tarii, stabilitatea guvernamentala, onoarea conservatoare, „Afirma-te, romane!" sau fabuloasa „taxa pe tulburarea armoniei", inserata in opera de factura umanista a celui devenit intre timp conservator. Dupa acest exercitiu de imaginatie, e obligatoriu sa vina si intrebarea: mai poate fi luat in serios Dan Voiculescu?

El insa e netulburat si se ia foarte in serios. Suparat ca Franco Frattini n-a auzit de Dan Voiculescu si ca nu apreciaza munca senatorilor romani impotriva unei Justitii care sa-i mai ia si pe ei la intrebari, liderul conservator se apuca si concepe o tifnoasa scrisoare catre comisarul european, in care ii spune ca, daca acesta nu-si schimba atitudinea, isi ia libertatea sa respinga orice evaluare venita de la Bruxelles pe care el, Dan Voiculescu, o considera jignitoare sau nedreapta. Intrat cam prin efractie in Parlament si profitor de moment al scandalului de la Bucuresti dintre presedinte si premier, Dan Voiculescu isi imagineaza acum ca face ordine si la Bruxelles. Daca asezi si linga acest ultim maret gest fotografia decupata doua paragrafe mai sus, nu ai cum sa nu aplauzi: omul are scoala. Nu stiu daca chiar pe aia de la Baneasa, dar in mod cert una din imprejurimi.