Astfel am ajuns la cel de-al treilea element, cel mai important de altfel, cel invinovatit in proportie de 95 – 96 la suta de producerea accidentului de circulatie. Cu alte cuvinte, dintr-o suta de accidente, omul este culpabil de producerea a 95 sau 96 dintre acestea!! A nu se concluziona ca cel vinovat in proportia mentionata este, in exclusivitate cel de la volan, adica soferul! Nu, categoric, nu! Este insa real faptul ca un procent important din agentii cauzatori de accidente rutiere se afla in randul celor de la volanul autovehiculelor! Alaturi de parte dintre conducatorii de vehicule, in proportie negativa covarsitoare se afla omul-pieton, omul conducator de atelaj hipo, omul-biciclist, omul-motociclist, minorul needucat, nesupravegheat, neindrumat. Daca ar fi sa ne rezumam la ceea ce a constituit specificul anului rutier 2006 din punctul de vedere al implicarii in trafic al omului, in general, atunci ar trebui sa mentionam ca managementul politicii rutiere al anului precedent a fost aliniat pentru a realiza sarcinile specifice astfel cum au fost ele stipulate in programele stabilite pentru prevenirea evenimentelor rutiere si ridicarea gardului de siguranta in deplasarea pe reteaua de drumuri a tuturor categoriilor de participanti! Fara doar si poate ca experienta anului 2006 constituie un bun de mare pret, ce se cere neaparat a fi adaugat la zestrea profesionala a tuturor celor interesati de siguranta rutiera! Intrebarea cheie revine obsesiv: ce au altii si noi nu avem, pentru a reusi sa asiguram un grad sporit de siguranta deplasarilor rutiere de orice fel ? Elementul cheie al raspunsului este dat de gradul si nivelul diferit de civilizatie rutiera. Ca vrem ori nu sa recunoastem, aceasta componenta, civilizatia rutiera, este expresia concentrata a gradului general de civilizatie ce caracterizeaza o comunitate. Pentru a sublinia acest aspect de prima marime si importanta, cu permisiunea dvs., voi face recurs la una din numeroasele amintiri din viata profesionala de acum mai bine de 30 de ani. Seful directiei circulatie din anul 1964, col. Victor Beda se afla intr-o vizita de documentare in Anglia. Fiind insotit de omologul sau la o plimbare prin Londra, s-au oprit la o trecere pietoni aflata sub control semaforic. Desi nu treceau masini, pasajul era pustiu, in sesnul ca niciun pieton nu se gandea sa treaca. Exprimandu-si mirarea, colonelul Beda l-a intrebat pe inaltul comisar regal al directiei traficului rutier: " Cum este posibil asa ceva, nimeni nu traverseaza, toti pietonii asteapta disciplinati culoarea verde? " Raspunsul a fost, pe cat de scurt, pe atat de convingator: " Domnule colonel, nu va mirati, de patru sute de ani ii batem la cap sa respecte legea!!" Asadar, prima concluzie, civilizatia rutiera este un proces de lunga durata si el nu poate devansa nivelul general al bunului simt colectiv. In masura in care legea, norma de drept este aplicata cu fermitate, fara discriminare, in masura in care comunitatea va reactiona fata de actele reprobabile de sfidare a legii, cu seriozitate si hotarare, este foarte posibil sa realizam si dezideratul major al sporiri indicelui de siguranta in deplasarea pe drumul public. Cultura si bunul simt sunt elemente componenete ale civilizatiei si implica instructia primara, elementara ce trebuie, firesc si
logic, sa completeze instructia familiala, ori sa o corecteze acolo unde se impune. Marea problema este aceea a educatiei in familie, sau cu alte cuvinte a educatiei celor sapte ani de acasa, aspect ce subliniaza, pregnant si definitoriu, rolul familiei in procesul de inoculare a regulilor bunei cuviinte in constientul si subconstientul copiilor. Daca veti avea curiozitatea sa luati metroul catre miezul zilei si sa observati ceea ce se intampla la statia "Piata Romana", veti primi raspuns edificator la cele de mai sus. La aceasta statie se urca inlocuitorii parintilor, adica bunicii, sa aiba parte de multa, multa sanatate, vigoare, minte verde si de-aici inainte, fiecare tinand de mana cate o gagalice de copilut, baietel sau fetita, iesiti de la "gradi" sau de la cursurile ciclului primar. Prima grija a bunicilor si bunicutelor este sa ocupe loc. Firesc! Dar nefiresc ni se pare ca aceste locuri sa fie oferite nepoteilor, in vreme ce persoanele in etate, adica proprii bunici si bunicute, stau in picioare!! Asa se educa o generatie de viitori, iertati sa fim, nesimtiti!! Iata un viciu de educatie care, fara prea multe complicatii, anuleaza masura bunului simt si pe cea de respect pentru cei in etate. Bunicii si bunicutele se mira mai apoi cand, singuri fiind, obositi, epuizati de cozile de la medicamente, cabinete medicale etc., cu picioare tremurande, nu sunt vazuti de scolarii mai mici sau mai mari, care ocupa locurile din metrou, autobuz, troleibuz sau tramvai. Familia nu mai are timp sa se ocupe de educatia celor mici, nici macar sa-i pregateasca pentru socul dat de o despartire mai lunga de mami sau tati ori de ambii, plecati la munca in strainatate. Urmarea? Sinuciderea unor copii nepregatiti in niciun fel fata de aceasta situatie. Acesti copii se sinucid din dragoste si din lipsa sentimentului de intelegere, de lipsa mangaierii, de lipsa sarutului inainte de culcare, de absenta iubirii specifice din partea familiei, a mamei in mod deosebit! O emisiune interesanta este cea intitulata "Schimb de mame". O femeie bogata cu o familie, credea ea, frumoasa, avand o viata mai mult decat indestulatoare, face schimb cu o alta mama care locuia undeva intr-un sat, uitat de Dumnezeu. Cea bogata are un soc constatand ca fericirea familiei sarmane, cu doi copii, este data de buna intelegere si de suportul reciproc oferit de sot si copii, mamei care, reuseste sa duca, in armonia bunului simt, viata familiei sale. Cea bogata rezlizeaza ca bogatia fara suportul bunei intelegeri, a duiosiei tuturor membrilor si a respectului reciproc, este egala cu un mare si dureros fiasco! Un alt element definitoriu al explicarii starii de nesiguranta din traficul rutier autohton, este dat de viciul sistemului socio-politic si economic specific tarii noastre. Consecintele acestuia se resimt in forme variate, inclusiv in trafic determinate de: grija zilei de maine, siguranta sau nesiguranta locului de munca, castigul zilnic comentat negativ de angajat care este dispus la mici furtisaguri, toate acestea determinand o anume stare de excitabilitate, de instabilitate psihica si nervoasa care predispun la reducerea starii de vigilenta si atentie care au drept consecinta efectuarea unor manevre avand o mare incarcatura de periculozitate. Adaugati la cele de pana acum starea generala de graba, de nervozitate, de o anumita alerta in asigurarea deplasarilor cu automobilul, pentru a ajunge la intalnirea de afaceri, la banca, la societatea "x", etc. si incepeti sa aveti imaginea tabloului care include, in sine, dimensiunea traficului rutier modern si extrem de stresant. Intr-un asemenea climat nici nu este de mirare ca, din ce in ce mai pregnant, este invocata neatentia in relizarea unei manevre cel putin neinspirata, ca o consecinta determinata de starea de oboseala. Oboseala are doua componente extrem de periculoase pentru orice persoana, indiferent de sex, instructie, regim de viata, etc. anume componenta data de epuizarea fizica si epuizarea nervoasa. Amandoua sunt de mare pericol si pot genera consecinte deosebit de periculoase.