Presedintele Parlamentului European a transmis „Cotidianului" un mesaj cu ocazia implinirii a 50 de ani de la constituire.

— Hans Gert PÖTTERING

Gindindu-ma la cei 50 de ani ai Tratatului de la Roma, privesc in urma cu mindrie si privesc inainte cu un optimism prudent. Dupa un inceput modest, UE s-a dezvoltat cu un dinamism fara precedent, numarind in prezent 27 de state membre si aproape 500 de milioane de cetateni. Cea mai importanta realizare a noastra este ca am reusit sa punem capat divizarii Europei.

Cea de-a 50-a aniversare a tratatului, pe 25 martie, e un bun prilej de a ne uni fortele pentru urmatoarea misiune: abordarea comuna a globalizarii. Provocarile in fata carora se afla Europa si intreaga lume nu pot fi infruntate fara solutii europene. Exemple actuale sint schimbarile climatice la nivel global, precum si garantarea aprovizionarii cu energie. Daca noi, europenii, ne unim fortele, ne sporim sansele de reusita pe plan economic, social si ecologic. Constat ca, in prezent, UE nu este pregatita suficient pentru acest lucru. 

Semnalul unui nou inceput ar putea fi Declaratia comuna privind viitorul Europei, care va fi proclamata pe 25 martie, la Berlin. Aceasta data va marca depasirea starii de perplexitate cauzate de respingerea Tratatului Constitutional in Franta si in Olanda.

Acest lucru va crea un climat favorabil pentru a pune capat impasului in care a intrat procesul de ratificare a Tratatului Constitutional. Cunosc obiectiile si riscurile, iar raspunsul meu este: Parlamentul European sustine acest tratat. Trebuie sa pastram substanta acestui proiect de reforma si sa-l realizam pina la urmatoarele alegeri europene din iunie 2009. Trebuie sa eliminam numeroasele dispozitii detaliate inutile. Chiar si cuvintul „Constitutie" din titlu nu este tabu. In schimb, continutul acestuia, inclusiv valorile si drepturile fundamentale, vor constitui baza pentru unificarea europeana.

In acest fel ar contribui la diminuarea temerilor privind inclinarea balantei de putere inspre Bruxelles, care s-ar putea transforma intr-un „superstat".

O distributie clara a competentelor si principiul subsidiaritatii impiedica o astfel de transformare. Orasele si autoritatile locale sint pe primul loc, fiind urmate de nivelul regional si, respectiv, de cel national. UE intervine numai in cazul in care o anumita problema ar putea fi rezolvata bine cu ajutorul acesteia.