Memoria nu ma inseala si imi aduc aminte ca in urma cu vreo douazeci si ceva de ani l-am criticat pe Andrei Plesu in Flacara de pe vremuri, nici nu mai stiu pentru ce. Cu promptitudine, marele filosof fara opera filosofica l-a apelat telefonic pe Adrian Paunescu, cerandu-i sa ma supuna la represalii, si m-am trezit ca acesta ma ameninta ca ma va inlatura din redactie. Pentru ca in asta e tare Andrei Plesu, in telefoane si trageri de sfori subterane impotriva celor pe care-i considera inamicii sai. Si da telefoane si astazi, cum am avut ocazia sa aflu de la un prieten caruia nu-mi permit sa-i divulg numele si nici importanta functie pe care a detinut-o in urma cu cativa ani. O adevarata specializare in care s-au perfectionat zi de zi si Plesu si gasca pe care o dirijeaza din umbra.
Nu stiu ce a fost in capul lui Adrian Paunescu. Probabil a fost convins ca in urma coniventei lui la abuz va fi cooptat de gasca, bucurandu-se de omagiile nelimitate ale publicatiilor si criticilor prin care aceasta isi impunea politica de apartheid cultural. Dar, ma rog, cine poate sa stie ce fierbe in capul unui poet, care nu avea nevoie de reclama facuta de flendurile din care s-a alcatuit mai tarziu asa-zisa societate civila. Si iata ca astazi primeste rasplata bunavointei aratate acelor flenduri, cu pretul exmatricularii mele din presa. Colegiul CNSAS, unde se stie ca societatea civila trage sforile si aranjeaza ploile, a decis ca Adrian Paunescu a facut politie politica, ceea ce e departe de adevar. Dar cum sa te aperi in fata unei haite dezlantuite, care-i acopera pe ai ei si cauta vinovati numai printre cei pe care-i considera inamici? Oricum, situatia de acum vreo douazeci si ceva de ani s-a schimbat in mod simtitor. Andrei Plesu nu mai telefoneaza lui Paunescu si nici Paunescu nu mai poate da afara pe cineva dintr-o redactie care nu mai este a lui. Numai eu continui sa-l critic pe Andrei Plesu si sunt acum in situatia sa ma intreb: cum l-as putea apara pe Adrian Paunescu? Mi-e teama ca e imposibil. Nu am rude suspuse si nici nu-mi sta la indemana mai mult decat o vorba buna, fara puterea de a impune solutii. Adica mi-e teama ca va trebui sa se apere singur.
A mai fost un moment in care Adrian Paunescu a fost luat peste picior de Andrei Plesu: atunci cand acesta i-a reprodus in revista Plai cu boi niste autografe pe care Adrian poetul le adresase unor persoane cu functii importante pe vremea regimului lui Nicolae Ceausescu. Poate ca ar trebui sa se intrebe si Adrian Paunescu, odata cu noi: de ce Andrei Plesu si Mircea Dinescu nu si-au dezvaluit pana astazi dosarele de Securitate? Primul, fost membru al colegiului CNSAS, iar al doilea este inca in functie, lasat de samanta sa faca ceea ce a facut si Plesu. Este cea mai buna dovada ca respectivul colegiu lucreaza partinitor, acoperindu-si cu precadere prietenii, cum a facut-o si in cazul lui Sorin Antohi. De regula aceasta structura faimoasa nu se atinge de cei din asa-zisa societate civila, in numele carora, de fapt, actioneaza.
In rest, ca sa-si justifice simulacrul de munca, timpul pierdut si salariile grase, CNSAS se leaga numai de oameni nevinovati si de diverse ciurucuri, cu care societatea civila s-a aflat sau inca se afla intr-un conflict latent. Si nu este singura defectiune care greveaza activitatile CNSAS. Tensiunile perpetue dintre membrii ei au fost si mai sunt deseori dezbatute in presa, si de cele mai multe ori, nimeni nu intelege nimic din din ce se intampla acolo. Principalul generator de tensiune fiind chiar Mircea Dinescu, cel ce a tinut neaparat sa-l scoata pe Adrian Paunescu colaborator al Securitatii.
Aceste chestiuni trebuie mentinute in permanenta in atentia opiniei publice, ca sa se inteleaga ca e vorba de o institutie generatoare de nedreptati si care consuma degeaba banul public, deci banii contribuabililor. Si asta nu cu speranta ca institutia si-ar putea reorienta principiile de actiune, ci cu credinta ca mai devreme sau mai tarziu se va trezi si Parlamentul din somn si va intreprinde masurile necesare. Poate intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, ceea ce numim CNSAS va deveni amintire. O amintire nu prea placuta.

P.S. Nestimate Mircea Mihaies, iti comunic pe aceasta cale ca nu am colaborat niciodata la revista Saptamana. In ceea ce te priveste, in calitatea mea de Comandor al Italiei, imi permit sa-ti spun ca nu esti altceva decat un butoi de ura. Dupa ce ati bagat seringa pana la cotor in casieria lui George Sörös, si tu, si nevasta-ta, nu ti-e rusine sa vorbesti despre casieriile la care isi incaseaza altii drepturile de autor? Magarule!