Stiam ca MRU nu e (nici el) Elvetia, desi avea staif european. Dar acum ne-a spulberat si speranta ca vreun politician ar putea, cindva, sa fie.

Acest comentariu porneste de la remarca unui cititor, pe site-ul ziarului nostru, referitor la gestul lui Mihai Razvan Ungureanu de a dubla salariul aferent postului care il asteapta la Viena. x_a_n scria: „Asta era viitorul diplomatiei romanesti, iedul nepatat cazut in lupta dintre palate, inte-lectualul rasat scolit la Oxford care nu se preta la micile mizerii romanesti?". Acesta a fost si rationamentul care ne-a facut sa acordam gainariei lui MRU spatiu pe prima pagina a ziarului. Fata de media infruptarii din banul public pe cap de politician, MRU este mic copil, deci nu cit baga in buzunar conta. Mult mai grav este ca domnul Ungureanu, cu imaginea sa de diplomat rasat, minutios construita, din clipa in care a incetat sa mai fie domn, risca sa compromita grav intregul model social pe care il intruchipa.

Cel care reprezenta, pentru omul ingretosat de mizeria zilnica a luptei pentru ciolan, speranta intr-o generatie tinara de politicieni de alta factura si moralitate le-a dat dracului si de moralitate, si de profesionalism, si de cariera, de aspiratii profesionale, pentru citeva mii de euro in plus.

Ungureanu parea in mod sincer bine intentionat, un om cu prea mult respect pentru sine si pentru munca sa pentru a-si bate joc de ea subordonind-o unor interese „meschine" strict legate de cafteala politica interna. MRU si-a „permis" gesturi de integritate „neobisnuite", cum a fost protestul fata de decizia nating-populista a premierului de a retrage trupele din Irak. Ulterior, am admirat si demnitatea cu care si-a asumat sanctiunea primita pe linie de partid pentru insubordonare. Chiar si cind l-am criticat pe fostul ministru de Externe in paginile ziarului i-am acordat circumstante atenuante pentru esecuri, considerindu-l, in cel mai rau caz, prea „moale" pentru ruperea de beregate dimbovitene.

La fel de crunta trebuie sa fi fost dezamagirea pentru colegii sai diplomati, carora le-a plins de mila pentru salariile mici si a deplins neputinta sa de a le mari… Dar pentru postul dumneavoastra cum de ati reusit, dle ministru, sfidindu-va astfel cole-gii? Iar daca imi veti spune ca atita aveati si cind erati la Viena pe vremea guvernului Nastase (post creat special pentru dumneavoastra!), poate ma lamuriti cum de n-a fost nevoie de reprezentant special timp de doi ani, iar acum, taman dupa ce ati demisionat, v-a venit ideea sa „restabiliti" salariul postului. Si n-o ziceti pe-aia cu UE, ca stiti la fel de bine ca mine ca un astfel de post va onora cind erati debutant in ale diplomatiei la virf, dar pentru un fost ministru, rolul ceremonial de la SECI e taiere de frunza la ciini! Ambitiile profesionale declarate unde va sint? Cind, demisionar deja, ne asigurati ca nu doriti sa fiti vazut ca o victima, ca va asteapta cartile dumneavoastra si studentii dumneavoastra, stiati deja ca va asteptau, de fapt, 8.000 de euro pe luna?