Actionar la Humanitas S.A.

Cu trei saptamani in urma, am simtit nevoia sa ma disociez de cele doua articole aparute in Ziua, "Liicheanu" si "Intelectualii <<rosii>>" manipuleaza Romania", pe care le-am interpretat nu doar ca un atac incorect la adresa directorului editurii Humanitas, ci in sensul unei tendinte antiintelectualiste mai generale. Cine a urmarit de-a lungul timpului ideile si atitudinile care ma separa de Gabriel Liiceanu va intelege ca interventia de atunci nu reprezenta un partis pris. Unii pot gandi ca, totusi, intre persoane pot exista legaturi de adancime care inving in momentele critice incongruentele de suprafata - avem doar atatea exemple in jurul nostru. Este unul din motivele pentru care articolul "Pomeni pentru Liiceanu" publicat sambata 17 martie a.c. in Ziua ma obliga la o distantare publica fata de ce se intampla la Humanitas S.A. si la urmatoarele explicatii.
Materialul de presa aduce informatii surprinzatoare - pentru mine cel putin - despre Humanitas S.A., iar eu sunt actionar la aceasta societate pe actiuni. In articolul amintit se afirma ca Humanitas S.A. nu doar ca era datornica la stat, dar i s-au reesalonat datoriile, i s-au sters penalizari etc. A primit "favoruri financiare" desi era in profit! Indiferent de argumentele folosite de Gabriel Liiceanu, actionar majoritar la Humanitas S.A., si de modul in care a reusit sa obtina cele dorite, acest tip de relatie intre firma pe care o conduce si stat este nefireasca. Reprezinta o parazitare a interesului particular pe seama celui general - intr-o societate decenta, ele se sustin reciproc -, genul de abuz pe care cei ce cred in democratie il denunta neincetat de 17 ani. Astfel, deciziile actionarului majoritar al Humanitas S.A. ma asociaza, avand in vedere statutul meu, unui comportament cu care nu am si nu vreau sa am nici cea mai mica legatura.
Am fost rugat sa particip la crearea Humanitas S.R.L. la inceputul anului 1990. Gabriel Liiceanu a venit la mine explicand ca doreste punerea bazelor unei edituri cu misiune culturala si vrea sa ma aiba printre initiatori. Pe vremea aceea intermediam unele ajutoare venite din afara. Veneau la mine intelectuali pentru o recomandare, sa plece la o universitate occidentala, sau activisti energici, sa obtina o sponsorizare pentru o initiativa organizationala, faceam parte din board-uri care decideau impartirea granturilor. Era perioada cand inmugurea societatea civila si mi se parea firesc sa raspund apelurilor de buna credinta. Nu altfel am procedat in cazul lui Gabriel Liiceanu - care imi propusese procentul simbolic de 0,67% actiuni -, interpretand rugamintea lui in termenii unei solicitari de asistenta. Imi amintesc primele intalniri ale actionarilor la noua infiintata editura. Exista un entuziasm nemaipomenit pentru ideea "culturii adevarate" - nu comentez aici inteligenta abordarii -, toti sustineam ca profitul editurii sa mearga in intregime spre imbunatatirea calitatii cartilor si spre multiplicarea aparitiilor. Pentru mine, ca si pentru multi altii "nimeriti" la Humanitas SRL, asocierea nu avea absolut nici un fel de motivatie economica. Acest lucru reiesea clar din toate interventiile avute la intalnirile anuale. Doream sa sprijinim "un anume mod de a face cultura" si, gandeam, un mod onest de a face capitalism. In acea perioada, aparitia editurilor cu profil cultural reprezenta un act de civilizatie, mai mult decat o afacere.
Acelasi era motivul pentru care am ajutat cum am putut crearea primei edituri de carte universitara, Editura All. Initiatorii acesteia au meritat toata increderea. Au avut o evolutie extraordinara. Atunci cand au dorit sa imi ofere un procentaj ca recompensa pentru asistenta data, am refuzat, caci in acel caz, primind actiuni, as fi intrat intr-un indiscutabil - chiar daca nu vizibil - conflict de interese.
Anii au trecut. De pe la mijlocul deceniului noua, nu am mai fost chemat niciodata la adunarile generale ale Humanitas S.R.L. Nu mi s-a adus la cunostinta transformarea ei in Humanitas S.A. La un moment dat, Gabriel Liiceanu m-a rugat sa depun o suma de bani si pentru S.C. Librariile Humanitas. Am facut-o gandind "o fi stiind el motivul". Nu am primit nici macar certificatele de actionar de la cele doua firme. Gabriel Liiceanu nu a considerat necesar sa ma informeze, asa cum o cere legea, nici asupra tinerii adunarilor generale, nici asupra situatiei administrativ-financiare ale Humanitas S.A. si S.C. Librariile Humanitas. Spre surpriza mea, la sfarsitul anului trecut am fost anuntat, prima oara, ca as avea de primit dividente (circa 100 RON).
Aceasta este relatia mea cu Humanitas S.A. La inceputul lunii martie a.c., ma disociasem de articolele pe care le consideram incorecte la adresa lui Gabriel Liiceanu. De aceasta data, avand in vedere statutul meu de "actionar", ma simt obligat sa ma disociez de deciziile conducerii celor doua societati, Humanitas S.A. si S.C. Librariile Humanitas, caci totul sugereaza o incalcare a legislatiei si a deontologiei afacerilor. Se vorbeste despre favoruri financiare, despre reesalonari si stergerea abuziva de penalizari obtinute de catre actionarul principal al firmelor amintite prin tehnici clientelare. Privind datele publicate in articolul "Pomeni pentru Liiceanu" - impozitul pe profit: 2.272.939.393 lei, impozitul pe salarii: 356.339.303 lei conform documentelor din anul 2000 - imi pun si alte intrebari. Da oare ultima cifra seama de impozitul total pe salariile de la Humanitas S.A.? Daca ar fi asa, ar insemna ca firma functioneaza ca o mica plantatie cu sclavi in care profitul stapanului depaseste ce primesc toti muritorii de rand la un loc. Oare aici a ajuns apelul, generos pentru unii, de a infiinta o editura model prin ceea ce publica si prin prezenta sa sociala?

---

Despre autor: