Relativ izolat, fara aliati redutabili, PD poate fi surprins in prima ambuscada, fie ea parlamentara, guvernamentala sau electorala. Pentru a supravietui onorabil lungului sir de confruntari electorale care se prefigureaza, PD trebuie sa isi refaca atit capacitatea de negociere, cit si potentialul de coalitie.

Intr-unul dintre filmele sale celebre, „Kagemusha (Sosia)", regizorul japonez Akira Kurosawa foloseste ca pretext pentru a reflecta asupra destinului tragic al dublurilor un episod din seria luptelor interne dintre feudalii niponi in ultima parte a epocii shogunatului. Dar nu soarta sosiei, ajunsa sa se identifice cu seful disparut si incapabila sa isi mai regaseasca identitatea, ci tactica Muntelui, clan prins in capcana razboiului, dar incapabil sa-si regaseasca identitatea, ne prilejuieste in aceste rinduri o comparatie cu scena politica romaneasca. Tactica de criza a Muntelui era imobilismul. Iar cita vreme nu s-a miscat, Muntele a ramas puternic. Cind a ales, la presiunea unor samurai dornici de revansa, sa se miste, sa porneasca razboiul, Muntele a fost invins. Morala alegoriei e simpla: puterea nu se mentine prin lupta, ci prin intelepciune.

Evolutiile conflictului fratricid dintre PD si PNL mi-au evocat parabola de mai sus. PD, in ipostaza Muntelui, dupa ce a crescut, nu doar ca organizatie, ci si ca reputatie, e gata sa isi schimbe tactica: sa treaca la conflictul deschis. O vreme, imaginea liderului absent a functionat ca un catalizator, dar acum, cind situatia de pe teren s-a deteriorat, tenorii partidului cer revansa. Dar poate Muntele sa se miste? Daca PNL nu avea de ales, contraofensiva fiind singura tactica prin care putea stabiliza frontul politic, PD are mai multe alternative. Dupa doi ani de guvernare, PD nu mai este un partid suplu. Gurmand, precum PSD in legislatura precedenta, PD a crescut ca gabarit. Si daca fara nici o lupta partidul condus de Emil Boc si-a dublat organizatia, consecintele se resimt in capacitatea scazuta de reactie. Ingreunat, PD nu mai poate executa piruetele de altadata. Iar calitatea si moralul trupelor nu permit aventuri riscante. Si cum nici la capitolul identitatea ideologica situatia nu e clara, nu prea exista conditiile unui atac la baioneta.

Relativ izolat, fara aliati redutabili, PD poate fi surprins in prima ambuscada, fie ea parlamentara, guvernamentala sau electorala. Pentru a supravietui onorabil lungului sir de confruntari electorale care se prefigureaza, PD trebuie sa isi refaca atit capacitatea de negociere, cit si potentialul de coalitie. Dar dezlantuirea polemica de zilele trecute de la conferinta de presa a partidului lui Radu Berceanu impotriva cuplului de consilieri americani ai lui Tariceanu dezvaluie mai degraba un blocaj tactic. Concentrindu-si tirurile retorice asupra lui Tariceanu, PD a reusit doar sa il victimizeze. Or, in acest context, retragerea sprijinului politic pentru primul-ministru e o amenintare tardiva. Fortarea limitelor Aliantei de catre PNL prin cererea de demitere a ministrilor democrati insubordonati face parte din tactica de hartuire a PD. Liberalii si-au pastrat potentialul de coalitie, dar nici ei nu au o prea mare libertate de miscare. Compromisul intern, rezultat dupa congresul extraordinar din ianuarie, a dus spre un consens seniorial. Mizind pe cultura de fortareata asediata, tactica PNL a creat o coeziune nonideologica. De aceea disparitia Aliantei nu ii avantajeaza. Iar tema solidaritatii guvernamentale, interpretata constringator de liberali, dezvaluie lipsa obiectivelor ideologice comune. Obligind PD la o alegere imposibila - ori cu PNL in Alianta si la guvernare, ori cu Traian Basescu izolati in opozitie -, liberalii incearca sa profite de situatie.

Prins in dilema guvernare versus opozitie, PD este in fata unei decizii strategice. Reluind tema alegerilor anticipate, democratii incearca sa amine momentul crucial. Dar, desi tactica electoralista a asigurat supravietuirea partidului in alte situatii dificile, acum ea nu este sigura. Izolarea mult mai accentuata decit in urma cu un an nu lasa prea mult spatiu de manevra. Si daca Muntele se va misca, daca PD va incerca sa abordeze direct adversarii, acestia vor raspunde cu lupte parlamentare de uzura. Deznodamintul intregii epopei se muta spre 2010 si depinde nu doar de testul electoral, ci mai ales de capacitatea intregii clase politice de a stabili un nou acord politic si constitutional pe termen lung.