Eveniment istoric, memorabil, fabulos in fotbalul nostru cel de toate zilele. Elton, brazilianul Elton, cel cit Hagi, Maradona si Pele la un loc, a debutat la Steaua. Suporterii nu-si mai revin din incintare. Recordurile de rating ale televiziunilor sunt doborite in apoplexie. Specialistii se ratacesc in traseele mirobolante pe care le imagineaza micutul-mare brazilian. Iar ziaristii, niste bieti muritori si ei, devalizeaza dictionarul de superlative al limbii de folosinta natala. Cred ca numarul pasilor facuti de Elton pe pamint romanesc este infinit mai mic decit numarul nominalizarilor aceluiasi Elton in presa scrisa. Ce sa mai vorbim? Isterie curata! A spune ca micutul mi-a produs doar o impresie placuta echivaleaza cu abonamentul la o portie consistenta de injuraturi. Iar daca ma aventurez in formularea unor reprosuri, nu am decit sa ma asez de buna voie si nesilit de nimeni cu capul pe taietor. Imi asum insa riscul opiniei.
Elton este prieten cu obiectul, il ghidoneaza cu pricepere si poate innoda picioarele adversarului la o miuta jucata pe sticle de bere. Elton are aluatul fotbalistului de rasa. Deocamdata insa nu-si poate ajuta echipa decit prin executii de gratie. Nu are constanta si nici obisnuinta de a se subordona partiturii unei tactici de grup. Viteza de joc traverseaza uneori granitele precipitarii, de aici rezultind servicii gresite. Cit despre talia jucatorului, nu plec de la ideea preconceputa ca acesta ar fi un handicap insurmontabil. In raport cu observatiile pe care mi le-am permis, succinte, nu pot trage decit o singura concluzie. Elton promite dar nu este o certitudine. Sarcina trecerii pragului spre performanta, spre marea performanta, revine Stelei si, mai concret, actualului sau antrenor.
Olaroiu l-a adoptat pe Elton si cred ca actualul antrenor al Stelei are capacitatea de a-l „scolariza" pe brazilian. Reteta reusitei ar mai avea insa nevoie de un ingredient. Fotbalistul trebuie poata pastra distanta necesara fata de isteria creata in jurul sau. Altfel ar putea avea soarta lui Carlos. Si fostul portar al Stelei s-a bucurat de o primire euforica. O primire care l-a sedus si l-a tot dus. L-a dus departe de joc, l-a dus pe calea ispitelor distrugatoare pentru un sportiv si, la un moment dat, nu s-a mai tinut pe picioare. A devenit copilul gafelor impardonabile si a fost nevoit sa se retraga fara glorie.