Astazi voi folosi „Pe repede inainte" pentru a transmite, in numele meu si al altor citorva colegi la fel de disperati, un mesaj domnisoarei/doamnei Carmen I., de la o agentie de PR, care, de citeva zile, anunta lansarea unei noi televiziuni: opriti-va! La inceput, a fost un simplu e-mail, care continea o invitatie si un comunicat de presa. Se intimpla luni, pe la prinz. Dupa citeva zeci de minute, e-mailul a revenit, neschimbat. Este pentru siguranta, am zis. A sosit si al treilea. Apoi al patrulea, al cincilea, al saselea, al saptelea si s-a oprit, dar numai pentru a reveni dupa citeva minute, cu forte inzecite. Credeti-ma, nu exagerez, era ca un torent, o Niagara a e-mailurilor nesolicitate. I-am scris domnisoarei/doamnei urmatorul mesaj - „am inteles din prima, multumesc", dar l-a ignorat, fiind probabil prea ocupata sa apese butonul „send". Spre seara, vorbim de prima zi a saptaminii, lucrurile s-au calmat, frecventa scazind la un mesaj pe minut. A venit marti, insa, si lucrurile au reintrat in normalul bolnav de luni. Am primit atitea sute de e-mailuri ieri, incit am renuntat sa mai cautam justificari expeditorului, vreo maladie incurabila care provoaca un tremur al miinii sau un virus in calculator, iar eu am decis sa recurg la aceste rinduri, ca o ultima forma pasnica de manifestare.