Cine o "planifica" - un grup de experti, - "policy makers" - este altceva decat CSP-ul dlor Gh. Gaston Marin si Maxim Bergheanu - cine se ocupa de dimensiunea strategica pe termen mediu si lung a politicii externe, care ar fi variantele si mijloacele optime de a pune si in practica ceea ce chiar este in avantajul si beneficiul nostru - dar si al aliatilor nostri, stiind bine ca facem parte din structurile NATO si apartinem Uniunii Europene. Este deja limpede si vizibil si cu ochii inchisi ai umorilor&idiosincraziilor noastre, care nasc mai repede monstri/genereaza grave crize, decat produc bune contacte si pragmatice relationari in valmasagul si vanzoleala intereselor divergente din campul politicii internationale. Am mai spus-o si o repetam, oricat de nesarat ar parea subiectul pentru interminabilele trancaneli televizate, care fac deliciul galeriilor de toate culorile si rating-ul generator de frumosi gologani televiziunilor: politica externa a Romaniei, azi si acum, este mult mai importanta decat cea interna.
Dixit!
Numai ca voturile acordate in alegeri sunt direct legate de cei care traiesc in imediat - ne numaram printre ei - si sunt implicati mai lesne in efervescenta cotidiana a politicii interne. Trebuia sa ne pregatim mai bine pentru momentul postaderare. Trebuia sa avem - se pare ca avem, dar este putin vizibil - un plan clar si o strategie cu tinte precise. Nu este vorba doar de "absorbtia" fondurilor europene pe care nu stim cum sa le accesam si tot pierdem bani, zice-se, zilnic - care este situatia reala, in fond, pe domenii de activitate si prioritati-oportunitati carora ar merita sa le acordam mai multa atentie -, ci de o panoplie mai larga de actiuni-proiecte-strategii care sa ne racordeze la ce putea fi util si Romaniei. Am putea actiona mai sec si pragmatic. "Anglia nu are prieteni, Anglia nu are dusmani, Anglia nu are decat interese!", clama in Parlamentul britanic, premierul Gladstone, cu peste o suta de ani in urma. Suna frumos, dar mai este valabil si astazi?
Prelungirea numirii unui nou ministru de Externe si situatia creata la SIE nu conduc la nimic bun. Noile numiri si o rapida reangajare, viguroasa, in contactele bi si multilaterale ar trebui sa relanseze interesele Romaniei in centrul atentiei noastre. Nu este vorba de a opta intre UE si relatia privilegiata cu partenerii anglo-americani, ci de a mentine varianta lui - "si-si" - in dauna lui "ori-ori". Si ar mai fi ceva care, din pacate, de multe ori se neglijeaza. Politicile speciale vizavi de partenerii strategici din afara aliantelor - Rusia, China, India, Brazilia -, dar si acordarea unei atentii mai mari pe terte piete. Ca este vorba de spatiul ex-sovietic, Israel, Turcia, Africa sau continentul sud-american. Nu trebuie sa strambam din nas la nimic, cum se intampla uneori, lasandu-ne impresionati doar de capitalele tarilor Uniunii Europene. Politica MAE poate fi sprijinita eficient de SIE - si nu invers...- interesele majore, de care se tot face caz in inutilele aparitii televizate - politica mare se face in cabinete si deciziile corecte pot fi luate pe baza de analize temeinice si nu in vuietul disputelor retorice - obligand partile sa se sprijine reciproc. Calmarea spiritelor si gasirea unor solutii politice a actualei situatii care greveaza si politica externa romaneasca nu ar fi decat benefica. Pentru toata lumea, de la vladica la opinca.