„Cei mai frumosi ani sint cei ce vor veni", scrie pe unul dintre bannerele galeriei lui Poli Timisoara. Va imaginati cita drama comunitara ascunde trecutul care a nascut aceste cuvinte?

Suporterii timisoreni au cojones in primul rind pentru ca au repere - un trecut la care pot privi inapoi cu mindrie. In materie de fotbal, dorm linistiti, n-au facut pactul cu Dinamo, pardon, cu diavolul. Cine cunoaste istoria ultimelor decenii ale fotbalului autohton stie ca a existat o mina de echipe din provincie care nu se gudurau la dominatia echipelor din Capitala. „Anti-Bucuresti" nu e un termen de data recenta, il puteti auzi in mai multe galerii din tara. Dintre toate insa, suporterii lui Poli Timisoara il spun cel mai raspicat.

Inainte de 1989, se stia ca atunci cind veneau pe Bega, echipele sustinute de Ministerul de Interne si de cel al Apararii urmau sa joace un meci adevarat, nu simulacre de intilniri intre echipe „prietene"-satelit. Si Poli insemna atunci nu doar fotbal. De aici - intregul calvar prin care a trecut echipa-simbol a banatenilor in perioada cind Dinamo, Steaua, Victoria&Comp. dominau, cu acordul si sustinerea baietilor cu epoleti, prima divizie a tarii. Ca acest trecut trebuie dat uitarii, cum sustin nu putini, e o prostie cit casa. Cine crede ca multimea de timisoreni care au protestat simbata la toata cacealmaua legata de mostenirea palmaresului echipei lor favorite s-au strins in Piata Operei doar pentru un prezent nefericit se insala. Fotbalul e, de aceasta data, si un pretext. Gestul timisorenilor este mai mult decit o defilare dupa un meci de fotbal. Revolta lor vine pe fondul frustrarilor acumulate ani buni.

Dupa ce mafia politica din comunism a facut si a desfacut cum a vrut fotbalul romanesc, azi sintem martorii unui fenomen similar. Uitati-va la mai-marii zilei in fotbal (ii vedeti si ii rasvedeti in mai toata mass-media romanesti): Gigi Becali, Cristian Borcea, Gheorghe Stefan „Pinalti", Dinel Staicu, Mitica Dragomir, Jean Padureanu, Gigi Netoiu, inclusiv Marian Iancu. Zici ca sint cei mai vajnici salvatori ai comunismului. Mai poleiti insa prin sumele adunate. La nivel de gestica, limbaj si mentalitate aduc aminte de epoca de glorie a marilor derby-uri dintre Flacara Moreni si FC Olt... Sintem mindri de ei? Nu, dar ei sint cei care finanteaza sportul-rege. Pina si la unii suporteri ai echipelor pe care le finanteaza sau le coordoneaza recunosti jena cu care vorbesc de ei. Sint tolerati insa, pentru ca simpatia fata de echipa e mai importanta decit cea fata de conducere. Aici e perversitatea vremurilor pe care le traim. Fotbalul e condus de lideri de carton. Oameni asupra carora planeaza suspiciuni de tot felul. Aceasta e si problema majora a timisorenilor. Poli este un mit, printre putinele vii si curate pe care le mai avem azi. Timisorenii nu vor ca aceasta imagine, acest patrimoniu sa fie murdarite de oameni in care nu se regasesc, care nu le fac cinste. Iata de ce timisorenii au iesit din nou in Piata Operei pentru a ne spune ca ceva e putred in Romania.