„Va rog sa nu-l mai criticati pe Frattini/ El chiar va crede frati/ Si a venit c-a vrut sa stie/ Ce fel de hotariri luati/ Ca niste buni subdezvoltati/ Ce mai e prin colonie. Frattini ne implora/ Sa stim ca are aici o sora/ Si asta-i grija lui majora/ Si de-aia a venit in graba/ Ca invitat al nu stim cui/ Si-acum dinsul ne ordona/ Punind democratia-n cui/ Dar ascultind porunca lui/ S-o pretuim pe scumpa Mona.

Tatuc iubit, sa te astepti/ Sa schimb obedienta clona/ Si in pozitie de drepti/ Cum alta varianta nu-i/ Sa facem totul cum ne spui/ Sa fim si noi baieti destepti. Si pina iar o sa apari/ Promitem iar cu mici cu mari/ Sa fim cu totii populari.

Naravul aurit sa-ti fie/ Si salutari si bucurie/ Tot de-aici din colonie."

Versurile de mai sus ii apartin lui Adrian Paunescu si au fost citite de catre autor in plenul Senatului, ele avind rolul unei declaratii politice. O interventie la care este destul de greu sa mai adaugi vreun comentariu.

Cel mult poti sa te gindesti serios sa semnezi pentru sustinerea unei eventuale initiative privind obligativitatea ca viitorii candidati pentru functii publice sa fie supusi unor teste, si nu ma refer neaparat la unele care sa le masoare capacitatea de versificatie.