Ostatici in razboiul Basescu-Tariceanu

Dupa monolitica guvernare PSD, nitica rivalitate la varful puterii nu avea - credeam eu - cum sa strice. Prea mult consens nu e sanatos. Pana la un punct, conflictul dintre presedinte si premier putea sa faca tarii mai mult bine decat rau. Nu s-a intamplat asa. Criza perpetua ameninta deja sa degenereze in blocaj politic si institutional.
Din cauza unor orgolii stupide, de mai bine de sase saptamani Romania nu are ministru de Externe. S-ar putea sa dureze si mai mult pana cand un nou director va fi numit (si validat) la SIE, dupa demisia lui Claudiu Saftoiu. Ocupati sa-si incordeze muschii, Basescu si Tariceanu nu mai au timp sa se gandeasca si la "interesul national". Ce daca, abia intrati in Uniunea Europeana, avem nevoie - mai mult ca oricand - de o diplomatie puternica? Ce daca informatiile externe sunt esentiale pentru promovarea agendei romanesti? Dar, exista, oare, o astfel de "agenda"?
Presedintele si premierul au alte prioritati. Sa-si promoveze fidelii, sa-si subordoneze institutii, sa adune munitie impotriva adversarilor. Si, desigur, sa se balacareasca reciproc. N-au ezitat sa-si puna poalele in cap nici la BBC. Orice grija pentru "imaginea Romaniei" in lume a disparut, se pare, odata cu aderarea. Liderii de la Bucuresti nu se mai sinchisesc acum sa pastreze nici macar minime aparente de civilitate. De ochii strainatatii, ca de ai nostri nu se mai feresc de mult.
Discursul public s-a degradat inspaimantator. Marlania crasa naste replici isterice. Nu asistam la o competitie, ci la o rafuiala obsesiva. O competitie, oricat de meschine i-ar fi motivatiile, presupune, totusi, si o componenta constructiva.
Daca, in vara lui 2005, Basescu si Tariceanu se intreceau in vizite de lucru la sinistati, m-as fi asteptat ca infrastructura distrusa de inundatii sa fie reabilitata in timp record. Ce mai conta cine s-ar fi impaunat, in final, cu aceasta realizare? In realitate, insa, acest razboi de imagine nu a adus si beneficii concrete. Sute de oameni au fost prinsi de iarna in corturi. Presedintele si premierul isi gasisera, intre timp, alte teme pe care sa se atace. De exemplu, "grupurile de interese". A urmat o avalansa de dezvaluiri incendiare. Dosare din ce in ce mai grele au inceput sa iasa la lumina. Niciodata nu am aflat atatea detalii sordide din culisele puterii ca in ultimii doi ani. Dar atat. In loc sa impulsioneze "batalia anticoruptie", dezvaluirile - pe cat de spectaculoase, pe atat de lipsite de consecinte - au decredibilizat-o complet. Au transformat-o intr-un circ penibil.
Deocamdata, nici un "peste mare" n-a ajuns dupa gratii. Singura arestare spectaculoasa - a lui Sever Muresan - s-a realizat pe baza unui mandat international. Anchetatorii francezi sunt cei care il urmaresc acum pe fostul patron al Bancii Dacia Felix, achitat, in 2005, de Justitia romana.
Marea infractionalitate a devenit subiect de talk-show politic, nu de cercetare penala. Cand fostul sef al Directiei Generale Anticoruptie l-a acuzat pe ministrul de Interne ca a facut presiuni pentru blocarea anumitor dosare, Vasile Blaga a dat de inteles ca in spatele acestei "calomnii" e mana PNL-ului, care-i vrea demisia. Cand Basescu a dezvaluit, in direct la televiziunea nationala, ca societatea ALRO Slatina era obligata, in fiecare an, sa "mearga cu valiza de bani in Ministerul Industriilor", oamenii lui Tariceanu au explicat ca spaga se ducea, de fapt, la consilierii presedintelui. In mod straniu, Parchetul General nu s-a aratat interesat de subiect, pretextand ca informatiile sunt prea "vagi". Toata lumea comenteaza, nimeni nu cerceteaza.
Batalia continua, pe viata si pe moarte. Nu stiu cine va castiga, dar stiu cine pierde. Noi.

---

Despre autor: