Discutam odata cu un amic si am pomenit numele lui Robert Schuman. Usor confuz, m-a intrebat: „Care Schuman, compozitorul?". Amicul in cauza nu era nici pe departe un om neinformat. Nici acum nu este. Ba dimpotriva. Urmareste constant evenimentele din viata publica si reflexia lor in viata economica, e atent la ce scriu jurnalele si la ce spun analistii. Totusi numele Schuman nu-i atrasese atentia pina atunci intr-un fel legat de viata politica. Zilele trecute, am vazut pe EuroNews cum unii dintre comisarii europeni au jucat un meci de fotbal amical cu formatia engleza Manchester United. Dupa meci, comisarul Barroso a declarat ca, desi nu sint o echipa de fotbal, comisarii sint totusi o echipa de 27 de jucatori. Evenimentul a fost organizat in cadrul unei serii de actiuni aniversare care vor marca 50 de ani de la semnarea la Roma, in 1957, a Tratatelor CEE si CEEA, considerate a fi documentele fondatoare ale actualei UE. Mi-am amintit de amicul meu si de mirarea lui de odinioara in privinta lui Schuman. M-am intrebat citi dintre conationalii nostri au habar de ce este de fapt aceasta UE care le interzice sa faca tuica si sa taie porcul fara anestezie, daca au auzit vreodata de CECO si de Jean Monnet, de „Compromisul de la Luxemburg", de Adenauer sau de „Criza scaunului gol". Cred ca la un sondaj pe esantion reprezentativ am afla ca informatiile cetatenilor romani despre istoria si formarea UE sint aproape de zero. Intr-un fel e normal sa fie asa. Ei priveau infometati la televizoare alb-negru rubrica internationala a telejurnalului in care Ceausescu se pupa cu Mugabe. In acest timp, altii vedeau la tv color ceremonia semnarii Acordului de la Schengen. Si totusi, Europa e, intr-un fel, tara noastra.