Semnul Sfintei Cruci, unul dintre cele mai vechi rituri ale Bisericii

In decursul timpului, semnul crucii a avut sensuri si semnificatii diferite. El vine, ca simbol al fericirii, din vremuri stravechi, capatand la crestini, desi il fac diferit, acelasi sens: slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, adica slava Sfintei Treimi.

Zilnic, trecand pe langa o biserica, ne inchinam, in semn de respect, de evlavie pentru Dumnezeu sau pur si simplu din obisnuinta. Multi dintre noi nici nu stim semnificatia acestui gest, acestui ritual. De aceea, ne propunem astazi sa vorbim despre semnul crucii. Vom incerca sa-i deslusim tainele cu ieromonahul Nicolas Moulinier, care vorbeste despre acest lucru intr-un foarte interesant studiu, prezentat de site-ul crestinortodox.ro.

Am observat in timpul unor ceremonii religioase cum preotul face semnul crucii pe frunte, fara sa stim ca acest gest este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. Dupa cum spune Nicolas Moulinier, semnul crucii nu este specific crestin nici ca gest si nici ca forma. Ca simbol al fericirii, crucea se regaseste pe peceti, pandantive si stele cu mult inainte de era crestina.

' Acest fapt nu trebuie sa ne duca la concluzia ca crestinii ar fi imprumutat acest semn de la cultele pagane. Ei trebuie priviti mai curand ca mostenitori ai traditiei mesianice iudaice“, spune Moulinier.

Semnul Tav este chiar numele lui Dumnezeu
Credinciosii din primele comunitati iudeo-crestine isi faceau pe frunte un semn care evoca altceva decat lemnul crucii pe care fusese rastignit Hristos. “Cartea proorociei lui Iezechiel vesteste ca membrii comunitatii mesianice vor fi insemnati pe frunte cu semnul Tav. Litera Tav, ultima litera a alfabetului ebraic, iL desemneaza pe Dumnezeu, rol pe care, in alfabetul grec, il are Omega. Pe vremea lui Iisus, litera Tav era reprezentata fie prin semnul crucii, fie prin semnul „X“. Putem deci sa credem ca semnul in forma de cruce despre care vorbeste Iezechiel, pecetea, este chiar Numele lui Dumnezeu”, spune ieromonahul Moulinier.

O omilie din secolul al II-lea arata ca ' Numele Tatalui este Fiul >>, iar in momentul in care comunitatile crestine au devenit majoritar grecesti, Tav a devenit Tau, fiind inteles ca simbol al crucii pe care a fost rastignit Hristos. ' La origine, crucea a fost privita nu ca aducere aminte de patima lui Hristos, ci ca un simbol al slavei Dumnezeirii revelate in Cuvantul intrupat >>, spune Moulinier.

Ritualuri si momente in care intålnim semnul crucii
Semnul crucii este intalnit mai intai in ritualul botezului. Inca din primul secol crestin, crucea era privita ca un semn sfant al apartenentei la Hristos. Ucenicii lui Hristos stiau ca ea era o arma de aparare puternica in razboiul nevazut, duhovnicesc, impotriva ispitelor diavolesti. De aceea, ei isi aduceau aminte de mantuirea primita la botez, facåndu-si cruce pe frunte, inainte de orice lucrare. Sfantul Ciprian ii incurajeaza pe martiri zicandu-le: „Fruntea ta sa fie intarita, pentru ca pecetea lui Dumnezeu de pe ea sa ramana intreaga“. Semnul crucii insotea administrarea tuturor celorlalte taine.

Semnul crucii a inceput sa insoteasca binecuvantarea si sa devina mijloc de protectie in fiecare act din viata de zi cu zi.

Dar semnul crucii a fost inteles si ca forma de exorcizare, ca arma de atac pentru a pune pe fuga demonii.

---

Despre autor: