„Am pictat aceasta biserica, asa cum Dumnezeu mi-a dictat" – declara profesorul Petru Achitenie, cel care asezase, in noua zugravire a bisericii Uspenia, chipul lui Eminescu in preajma tabloului votiv. Cum se stie, Eminescu a fost botezat la Uspenia. Dupa ce Comisia de receptie a acordat ansamblului pictural calificativul „foarte bine", s-au ivit protestele: poetul ne-pereche n-a fost ctitor si, in consecinta, chipul lui n-are ce cauta pe peretele Uspeniei! O fi ctitorit Eminescu limba romana si poezia romana moderna, dar n-a contribuit cu nici o carboava la ridicarea bisericii botosanene. Pana la urma, s-a recurs la o solutie de compromis: fresca n-a fost rasa, dar chipul Luceafarului s-a acoperit c-o perdeluta.
Unde-i lege, nu-i tocmeala, iar erminia hotaraste ca nu poate urca in fresca decat imaginea intemeietorului respectivului lacas... Peste numai cativa ani, intr-un sat din Baragan, am avut surpriza sa aflu, zugravit langa tabloul votiv, zambetul gales al cantaretei de muzica populara Floarea Calota. Ceea ce nu parea a ghionti legea si obiceiurile, cata vreme solista a platit cash. Dupa cum semnaleaza presa, cazul nu-i deloc singular. Ce face neamul prost cand da peste purcoiul de bani? Mai intai, obligatoriu, isi ia jeep. Urmeaza viloiul cat gara Ploiesti, pusca de vanatoare, yahtul si amanta in consecinta. Cocotarea in pictura bisericii e-un moft ceva mai nou; adevarat, costa, dar intri hotarat in atentia lui Dumnezeu si cresti nemasurat in stima concetatenilor. As zice, totusi, ca-i de-a dreptul caraghios s-o vezi, in biserica din Olanesti, pe handbalista Mariana Tarca alaturi de sfanta Parascheva, tinandu-si delicat de manusita sotiorul Sorinel (cravata, costum Armani). Si Tarca a scapat ieftin: doar cu 10 milioane (vechi) a intrat in randul ctitorilor! Tot in Vilcea, potentatul Ghitulete s-a randuit (pictural) printre sfinti, impreuna cu consoarta – de care, intre timp, a divortat. N-o mai cheama Ghitulete, dar ramase pe perete! In cimotia sfintilor s-a strecurat si baronul de Gorj Morega, cel pe care
l-ati auzit colectand cu strasnicie belzebutiana fonduri, pare-se, nu chiar curate, pentru partid. Potrivit dispozitiilor Sinodului, celui care a contribuit cu cel putin jumatate din valoarea (fara TVA) constructiei bisericii (ori picturii) i se poate mentiona numele in pisanie. Daca n-o schimba cu totul, cum se intampla prin veacul XVIII, cand boierul ce-si dregea biserica de langa conac dadea jos vechea inscriptie, spre a aseza alta, din care rezulta ca-i ctitor. Dar, oare, postarea pozelor imbogatitilor de razboi alaturi de galeria sfintilor nu contrazice chiar invatatura crestina, care spune ca facerea de bine nu se cuvine insotita de trambitare si batai cu pumnul in piept? Intr-o epigrama (atentie, Becali!) Martial zicea ca „Oricat de mari ar fi darurile, ele pier din pricina flecarelii autorului lor." Sigur ca orice bisericuta are nevoie de fonduri, dar dac-o tinem tot asa, ne-om trezi cu reclame pentru detergenti pe catapeteasma! Oricum, concluzia e trista: Morega da, Eminescu, nu.