Brejnev revoltat de pretentiile PCR la tezaurul romanesc

Problema tezaurului romanesc aflat la Moscova, un subiect tabu in anii ocupatiei sovietice, a devenit, o data cu trecerea timpului, din ce in ce mai complicata. Incercarile partii romane de a recupera valorile furate de rusi - rezervele de aur ale Bancii Nationale, cea mai mare parte a bijuteriilor Reginei Maria, tipografia BNR s.a - s-au izbit, de fiecare data, de inflexibilitatea Moscovei, situatie care a generat o tensionare a relatiilor intre cele doua parti. Lucrarea "Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova", aparuta la Editura Fundatiei Culturale "Magazin Istoric", aduce in atentia celor interesati momentul 1965, cand, in contextul reconsiderarii raporturilor dintre Partidul Comunist Roman si PC al Uniunii Sovietice, chestiunea tezaurului a fost repusa in discutie. Marturie a modului in care s-au derulat aceste discutii - cu siguranta doar un dialog al surzilor, ca de fiecare data in toti acesti ani - stau stenogramele delegatiei de partid si de stat a RSR cu prilejul vizitei in URSS, intre 3-11 septembrie 1965. Trebuie spus ca delegatia de la Bucuresti era formata din Nicolae Ceausescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu Mizil, Manea Manescu, Corneliu Manescu, Nicolae Guina si Andrei Pacuraru. Cei mentionati au stat la aceeasi masa cu Loenid Brejnev, A. N. Kosighin. N.V. Podgornii, A.N. Selepin, I.V. Andropov, A.A. Gromiko, N.V Novikov, P.F. Lomako, I.K Jegalin, L.F. Ilicev. Va prezentam in continuare pasajele cele mai interesante ale acestei stenograme, care se afla in arhiva CC al PCR, fond Cancelarie, Dosar 124/1965. (Luciana POP)
Tov. Alex Barladeanu: Problema tezaurului roman depozitat la Moscova este suficient de cunoscuta si aceasta situatie imi da posibilitatea sa fiu scurt si sa ma marginesc numai la improspatarea catorva elemente esentiale. In cursul primului razboi mondial, in conditiile in care o parte din teritoriul roman era ocupat de trupele germane, intre guvernele roman si rus din acea perioada a intervenit o intelegere, prin care, pentru a pune in siguranta si a se evita o eventuala cadere in mainile germane, urma sa se depoziteze in Rusia tezaurul de aur si alte valori ale economiei noastre nationale, precum si valorile apartinand Casei de Economii si Consemnatiuni romane. Ca urmare a acestei intelegeri, in decembrie 1916 au fost transportate la Moscova un numar de 1738 casete continand aproape intregul tezaur in aur al BNR, precum si doua casete cu bijuterii ale fostei case regale. Toate casetele au fost depozitate la Kremlin, intr-un compartiment rezervat Bancii de Stat a Romaniei, aici in Sala Armelor. In iulie 1917 s-a efectuat un al doilea transport, continand 188 casete cu restul tezaurului in aur si cu alte valori ale Caei de Depuneri. In total, s-au depozitat la Moscova 93.452 kg aur fin, aproape in intregime format din monezi de aur si o serie de valori istorice si artistice. In timpul Marii Revolutii Socialiste din Octombrie si in perioada care a urmat, guvernul sovietic nu a restituit acest tezaur. Lenin, intr-o telegrama din 1918 catre V.A. Antonov - Ovseenko, scria "Bogatele valori ale guvernului roman trebuie pastrate cu cea mai mare grija spre a fi predate in buna stare poporului roman dupa doborarea contrarevolutiei romane".
In doua randuri, in 1935, dupa reluarea relatiilor diplomatice, si in 1956, ne-au fost restituite o parte din aceste lazi depuse, continand arhiva, documente istorice, opere de arta, unele din ele importante pentru tara noastra, insa nu a fost restituit tezaurul de aur al BNR, care reprezenta acoperirea monedei nationale si o mare avutie a poporului roman.
Astazi, in cadrul relatiilor noi existente intre tarile socialiste, intre doua popoare care construiesc socialismul si comunismul, noi ridicam fata de dvs. problema restituirii acestui depozit de aur catre adevaratul sau proprietar - poporul roman. Consideram ca aceasta restituire, in afara de o anumita importanta economica pentru tara noastra, are si o deosebita semnificatie politica, atat prin faptul ca se infaptuieste ceea ce inca Lenin considera ca trebuie infaptuit, cat si prin faptul ca ar ilustra relatiile de inalta principialitate pe care se bazeaza prietenia si colaborarea frateasca dintre popoarele noastre...
Tov. L.I. Brejnev: O problema interesanta, in legatura cu aurul, cu tezaurul romanesc. Inainte de toate am vrea sa va spunem ca punerea problemei cu tezaurul romanesc prezentata de tov. Barladeanu ne-a provocat nedumeriri. De ce? Aceasta problema are o vechime de 50 de ani si ea se refera la socotelile dintre Rusia tarista si Romania regala. Acum insa discutiile au loc intre doua state socialiste, care in acest timp au incheiat diferite acorduri, au stabilit relatii fratesti, prietenesti, au trecut impreuna perioada neplacuta a celui de-al doilea razboi mondial, au gasit si forta necesara ca aceste neplaceri sa fie stinse si, cu toate pierderile poporului sovietic in acest razboi si nenorocirile poporului roman, partidele noastre au educat popoarele in spiritul respectului reciproc, respect fata de prietenia noastra. Acesta este un merit urias al partidelor noastre, al Partidului Comunist Roman si al PCUS. In acest proces nu a fost usor. Acesta este meritul nostru, marea noastra victorie politico-ideologica. Ne-au trebuit decenii pentru a risipi amaraciunea si durerea care s-au strans de-a lungul timpului in sufletele oamenilor. (...) Adica, prin numeroase actiuni, a fost inmormantata aceasta amaraciune.
Dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si aminteasca de relatiile dintre guvernul tarist si guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea acestei probleme. Desigur, nici unul dintre noi, participanti la tratative, nu eram la curent cu aceasta chestiune si am ridicat totul in picioare.
Cum arata chestiunea la noi? Din materialele care exista reiese, intr-adevar, ca in decembrie 1916, un reprezentant necunoscut, o figura nu prea reprezentativa - aceasta actiune a avut loc in conditiile cand nemtii ocupau tara dv si prezentau o mare primejdie - el, chipurile in numele curtii regale, a transmis Comandamentului frontului de sud-vest - comandant era Miloradovici - aceste casete cu tezaur. Este interesanta istoria acestora. Se intampla in timpul razboiului, ele au fost transmise pe incredere. In general, cantitatea totala corespunde cu cea aratata de tov. Barladeanu. Insa, cand mai tarziu, o parte din casete au fost deschise de guvernul nostru, s-a gasit si incaltaminte a familiei regale. Exista o lista care indica ce era in aceste casete: coliere, pantofi, imbracaminte. Se arata ca o parte din aur era in monede.
Tov. Alex Barladeanu: A fost aproape tot in monede.
Tov. Brejnev: Au fost si lingouri. Numarul total al casetelor corespunde. Ce s-a intamplat apoi? Tarismul a fost inlaturat si toate aceste casete au cazut in mainile guvernului provizoriu. Aici sfarsesc informatiile. Nu mai gasim nici un fel de date din partea vreunei comisii, pentru ca a inceput razboiul civil si atunci o parte din aur a fost trimis la Perm, Omsk, Kazan, Saratov, pentru a se pastra. (...) In felul acesta o parte din aur, in timpul razboiului civil, a fost jefuit de armatele albgardiste, care probabil ca l-au dat tarilor straine pentru imbracamintea care au primit-o, iar bancherii pe care au livrat aceste haine si armament, desigur, l-au luat.
Asadar, am cautat sa cercetam lucrurile in mod amanuntit, insa din arhiva nu reiese o situatie clara. O parte din tezaurul care a fost dat s-a aflat in Sala Armelor. Acolo aveau chei un reprezentant al dvs. si unul al nostru si, desi sala avea doua usi, unul nu putea intra fara celalalt. Era o situatie de asa natura incat, daca nu se intalneau, nici unul nu putea sa intre. Cred ca lucrul acesta il cunoasteti. Probabil ca tocmai datorita acestui fapt ele s-au pastrat, intrucat in aceasta perioada cei doi reprezentanti nu s-au putut intalni.
Dupa aceea, cand tov. Gheorghiu-Dej si dv. ati pus problema inapoierii acestui tezaur, v-am inapoiat aceste casete, pentru care existau listele complete.
Daca este sa vorbim asa, la arhiva exista un document din care reiese ca Romania regala are datorii fata de Rusia tarista pentru livrari de armament si alte lucruri in suma de 300 milioane de dolari, ceea ce corespunde cu 274 tone de aur. Daca este sa ridicam o problema, trebuie ridicata si cealalta. Cred, avand in vedere cele spuse de mine pana acum - ca este o problema cu o vechime de 50 de ani; ca in aceste conditii exista pretentii reciproce; ca in conditiile desfasurarii unei activitati serioase de educare a poporului, actiune desfasurata de catre partid, in spiritul prieteniei, in conditiile in care s-a reusit sa fie inlaturata amaraciunea provocata de cel de-al doilea razboi mondial - iar dvs. stiti ca aceasta a fost o amaraciune grea pentru noi; comisiile de imputerniciti care au stabilit pierderile pricinuite de razboi la Odessa si Crimeea, precum si din documente referitoare la actiunile trupelor romane, pierderile pricinuite depasesc de 100 de ori ceea ce discutam noi azi. De aceea, consideram aceasta problema nu pur si simplu o problema financiara. Nu este vorba de 900 kg aur sau 300 milioane de dolari, aici este o problema politica.
Sa presupunem, insa, ca am fi avut asemenea motive juridice; atunci cum s-ar putea explica partidului si poporului ca noi platim sau dam Romaniei aur care a fost primit in asemenea conditii de la rege? Este o chestiune foarte grea. Intregul popor, intregul partid stie ca reparatiile de razboi de 300 de milioane de dolari platite de Romania au fost doar simbolice. Oare pentru refacerea Crimeei sau Odessei au ajuns numai aceste 300 de milioane dolari? Eu nu mai vorbesc de pierderile de vieti omenesti - au pierit si rusi, si nemti si romani(...)
De aceea, aceasta problema este o problema politica. Daca si noi vom incepe sa rascolim aceasta problema veche, ceea ce ar fi impotriva dorintei noastre si a dvs., aceasta ar putea duce in mod inevitabil la aparitia unor fenomene nedorite si la atatarea patimilor.
De aceea, noi am cantarit multilateral, vazand toate materialele de care dispunem si consideram ca restituirea unor lucruri care au vechime de 50 de ani si care se refera la o perioada cand exista vrajba intre tarile noastre respective nu corespunde interesului dezvoltarii prieteniei noastre si colaborarii dintre noi. Noi consideram ca aceasta problema trebuie sa fie inchisa si sa nu ne mai intoarcem la ea. Numai o asemenea rezolvare ar sluji increderii reciproce si prieteniei fratesti, deplinei intelegeri...
Delegatia romana nu s-a resemnat, insa, si nu a abandonat subiectul atat de suparator pentru Kremlin. Despre replica lui Maurer, intr-un numar viitor.
Final fericit pentru "Operatiunea Tismana"
Intrucat articolul "Operatiunea Tismana", aparut in editia de sambata 10 martie in suplimentul Dosare Secrete al ziarului ZIUA s-a limitat in a prezenta cititorilor doar modul in care a decurs, in vara lui 1944, demersul autoritatilor romane de mutare a tezaurului Bancii Nationale a Romaniei, la Manastirea Tismana, cu putin timp inainte de ocuparea Romaniei de trupele sovietice, revenim cu o scurta precizare. Dupa cum indica documentele publicate in cartea "Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova", trebuie subliniat faptul ca tezaurul BNR din acea epoca nu a cazut in mainile trupelor sovietice, situatie care ar fi facut ca rezerva de aur a Romaniei sa aiba, cu siguranta, soarta altor valori nationale devenite "capturi de razboi" si confiscate pentru totdeauna de puterile straine. Conform unui proces verbal, la 4 februarie 1947, dupa aproape doi ani si jumatate de pribegie prin tara, tezaurul Bancii Nationale a revenit acolo unde ii era locul, la Bucuresti. (L.P.)

---

Despre autor: