Nu stiu de ce se scot in fata atatea rezerve fata de literatura erotica a anilor nostri, cand nici macar nu e o descoperire „imorala" a ultimelor decenii, iar piata duhneste, pe de alta parte, de pornografie. In fond, literatura erotica, atunci cand e scrisa bine, e literatura pur si simplu. Exemple sunt suficiente. Nu zic ca nu exista si o literatura erotica de consum, cautata cu febrilitate de impatimitii casetelor porno, doar de placerea de a tine o carte in mana, si care nu este decat varianta mai „culta" a povestilor porno din revistele ilustrate pentru adulti. Dar nu despre asta vorbim acum. Acum vorbim despre initiativa editurii TREI de a pune la dispozitia cititorilor romani a unei colectii de lite- ratura erotica de calitate, colectie care se intituleaza Eroscop. Azi ma opresc la „Visatorii", cartea scrisa de Gilbert Adair si tradusa in limba romana de Andreea Rasuceanu, care se bucura si de prefata inspirata a unui serios critic literar, Dan-Silviu Boerescu, el insusi un indragostit de frumusetea feminina si literatura de calitate. „The Dreamers" (Visatorii) este un roman bun, scris de un englez care se simte mai bine in limba franceza, cu o actiune plasata in Franta anului 1968, anul revoltelor sociale si al revolutiei sexuale, in care el rememoreaza o experienta personala „pe jumatate". Nu stim exact care jumatate, pentru ca in carte este vorba despre experiente erotice „impletite": una dintre un baiat si sora lui, alta dintre Mathew (un „american" la Paris) si fratele fetei si, in fine, cea dintre Mathew si sora baiatului cu pricina.
„Erau amandoi virgini, Isabelle pentru ca nu mai facuse niciodata dragoste decat cu fratele ei, iar Mathew pentru ca nu mai facuse dragoste cu nimeni in afara propriei persoane", ne lamureste Gilbert Adair.
Acum ca ne-am lamurit, sa mai spun ca, daca romanul s-ar rezuma doar la atat, el ar putea fi consi-derat banal. Calitatea lui creste doar pentru ca in jocul erotic este introdusa aluzia culturala. Cele trei personaje principale sunt fani ai Cinematecii franceze, sunt devoratori ai filmelor din anii 20-30, stiu pe dinafara scene, situatii, replici. La randul lui, Aldair recunoaste ca, ajuns la 21 de ani in Franta, s-a abo-nat la Cinemateca si a fost cel mai tanar abonat din istoria celebrei reviste „Cahier du Cinema". Intr-un fel, cliseele filmelor trec in viata personajelor si erotismul este cel care adauga acestei mixturi putina aroma rebela in mijlocul unui oras dominat de razmerita. Valoarea cartii a fost ridicata si de filmul lui Bernardo Bertolucci, care in 2004 a realizat o pelicula interesanta, cunoscut fiind apetitul regizorului ita-lian pentru senzualitate mai mult decat pentru sexualitate. Din film au fost scoase unele pasaje din carte, inclusiv secventa erotica homosexuala. Iar ratiunile trebuie sa fi fost legate, dupa parerea mea, mai curand de exigentele artistice ale regizorului, decat de lipsa unei „chimii" intre cei doi actori, cum s-a spus.