Cind s-a lansat Kanal D am avut o parere destul de proasta despre acest post. Intre timp, am mai trecut ocazional cu telecomanda prin ograda lor pentru a vedea ce se mai intimpla. Monitorizarea acestui post de televiziune ar trebui sa reprezinte un hobby nu doar pentru mine, in calitate de cronicar tv, ci si pentru profesionistii din domeniu. Intr-un anume sens, Kanal D este un fel de cobai supus unui experiment sponsorizat de altii, dar ale carui concluzii sint disponibile gratis tuturor. Senzatia pe care am avut-o imediat dupa lansare e ca, in spatele acestei investitii enorme, nu parea sa se afle un plan foarte clar. O perspectiva de drum lung, o idee televizionistica explicita care sa disloce un public cu ritualuri bine definite. Saptamina asta am vazut o editie a emisiunii de dimineata si nu mi s-a parut ca lucrurile ar tinde spre mai bine. Formatul e inedit, in sensul ca exista mai multe cupluri de prezentatori care dau un test in fata telespectatorilor pentru a fi titularizati pe post prin vot popular. Dar, desi pare un prilej de democratie si interactivitate, formatul sufera in opinia mea de o dificultate mare: tinerii prezentatori sint atit de stresati din cauza unei imense presiuni de a improviza electoral incit senzatia de artificial pe care o degaja devine insuportabila. Se chinuiesc sa fie draguti, spontani si sa insufle energie vitala unei dimineti banale. Ii inteleg, e foarte greu sa demonstrezi tot ce poti daca esti introdus o singura data pe teren. Pentru a te destinde si a fi firesc in conditiile lipsei de experienta in direct iti trebuie o anume siguranta izvorita dintr-o garantie a statutului. Cred ca o concentrare mai intensa pe emisiunea de dimineata ar putea reprezenta un atu pentru Kanal D.