TEMPLIERII, REABILITATI?

Anul acesta se implinesc 700 de ani de la arestarea templierilor si 693 de ani de la arderea pe rug a liderilor lor. De curånd, a fost descoperit in arhivele Vaticanului un document din august 1308, publicat acum pe site-ul papalitatii, prin care Papa Clement al V-lea a absolvit de orice vina Ordinul Templului si pe cavalerii sai

Distrugerea Ordinului Templului de catre Regele Frantei, Filip cel Frumos, trebuie privita intr-un context mult mai larg, context ce trebuie sa tina cont de situatia politica de la acea vreme. Filip era dependent de templieri pentru ca imprumutase bani de la acestia, fonduri pe care nu voia sa le returneze

Regele putea scapa de aceasta problema numai intr-un singur fel: distrugåndu-i! Insa dorinta regelui Frantei nu se putea materializa decåt cu ajutorul Papei Clement al V-lea, care, la patru ani dupa ce redactase documentul de absolvire, a emis, la presiunea regelui, o Bula Papala prin care Ordinul era suprimat

Puterea pe care au avut-o templierii a transformat astazi Ordinul intr-un brand. Vaticanul a decis sa faca public documentul in momentul in care templierii sunt d eja o „marfa“ care se vinde bine. Misterele Ordinului sunt cele care, de fapt, fac sa se vånda bestseller-urile. Reabilitarea reprezinta doar un pas spre aflarea si intelegerea lor

Distrugerea Ordinului Templului de catre regele Frantei, Filip cel Frumos, trebuie privita intr-un context mult mai larg, context ce trebuie sa tina cont de situatia politica de la acea vreme. Filip era dependent de templieri pentru ca imprumutase bani de la acestia, fonduri pe care nu voia sa le returneze. Insa, dizolvarea Ordinului nu se putea produce decåt cu ajutorul Papei Clement al V-lea. Pe 13 octombrie 1307 are loc arestarea templierilor, miscare ce a fost urmata de anchetarea si acuzarea lor.... De curånd, in arhivele Vaticanului, a fost descoperit un document (datat august 1308) publicat acum pe site-ul Vaticanului, prin care Papa Clement al V-lea a absolvit de orice vina Ordinul Templului si pe cavalerii sai. Acest manuscris nu a mai putut insa sa fie transformat in Bula Papala datorita intrigilor puse la cale de regele Frantei - Filip cel Frumos. Anul acesta se implinesc 700 de ani de la arestarea templierilor si 693 de ani de la arderea pe rug a Marelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay.

La patru ani dupa ce a incercat salvarea Ordinului Templului, mai precis in ziua de 22 martie 1312, Papa Clement, la presiunea regelui, pronunta dizolvarea Ordinului Templului prin sentinta apostolica provizorie. In ziua de 3 aprilie 1312, Papa da citire bulei Vox in Excelso: „Cu aprobarea Sfantului Conciliu, desi nu puteam hotari conform dreptului, ci doar in mod anticipat, in virtutea autoritatii noastre apostolice, suprimam pentru totdeauna Ordinul Templului; rezervam Sfantului Scaun toate bunurile mobile si imobile, drepturi, actiuni din toate partile lumii“. Cu alte cuvinte, ordinul nu a fost condamnat, ci pur si simplu desfiintat. La scurt timp, bula Ad providam gaseste rezolvarea unei probleme ce-i obseda pe rege si pe Papa: destinatia bunurilor Ordinului. Clement decide ca ospitalierii sa primeasca bunurile Ordinului, cu exceptia celor confiscate in Castilia, Majorca, Aragon si Portugalia. Bunurile Ordinului, din cele patru regate vor ramane la dispozitia Sfantului Scaun.

Regele, ajutat de templieri
Cercetatorii au vorbit si despre umilinta la care templierii - din intamplare sau cu buna stiinta - l-ar fi supus pe Filip. Un astfel de moment s-a consumat in 1306, cand poporul din Paris s-a rasculat impotriva abuzurilor regale, ajungand pur si simplu sa-l vaneze pe rege, care abia a reusit sa ajunga la fortareata inexpugnabila a Templului, unde a primit adapost, salvandu-i-se viata. Templierii ramasesera insa martori la incercarea prin care trecuse regele. Umilinta nu se incheiase insa: se spune ca, adapostit la Templu, lui Filip i s-ar fi aratat uriasele bogatii adunate acolo. Potrivit istoricilor, Filip ar fi vrut sa si le insuseasca. S-a vorbit insa si despre un al treilea strat al umilintei: regele a cerut oficial sa fie primit membru onorific al Ordinului Templier - precum se pare ca fusesera inainte regele Angliei Richard Inima de Leu sau Papa Inocentiu IV -, dar a fost refuzat... „Ca regele a vizat in mod expres averile templierilor, este un fapt in afara oricarui dubiu, ba chiar el era atat de ahtiat de asta, incat imediat dupa arestarea templierilor, cand se adreseaza juristilor Universitatii Sorbona (...), printre cele sapte intrebari puse acestora, una suna in felul urmator: 'Intrebam daca bunurile pe care numitii templieri le aveau in posesie comuna, fiind proprietatea lor, trebuie sa fie confiscate in folosul printului...>>. Or, aceasta putea sa se intample intr-un singur fel: daca Ordinul era declarat eretic - in acest caz, bineinteles, Templul era distrus, iar Filip se putea prevala de legea care spunea ca orice datorie fata de un eretic se anuleaza. Cum se putea ajunge la asta? Doar in urma unui proces! E prima concluzie organizatorica ferma la care a ajuns Filip, scrie directorul Centrului de Studii si Cercetari ale Evului Mediu si ale Ordinelor Cavaleresti al Marelui Priorat Magistral al Romaniei, Cristian Tiberiu Popescu, in „Templierii. Istorie si mistere“.

Actiune politieneasca
Cand fazele preliminare au fost gata, in data de 13 octombrie 1307 s-a trecut la arestarea templierilor. Actiunea a fost temerara, caci templierii din Franta au fost numerosi si raspanditi, in comanderiile lor, practic pe tot teritoriul tarii. Planul a fost sa fie luati prin surprindere si arestati cu totii concomitent, pentru a nu fi capabili sa opuna rezistenta. Odata arestati, templierii au fost concentrati in cateva inchisori - in fapt, in subsolurile unor castele foarte sigure - pentru a fi interogati pe rand.

Capetele de acuzare, mistificate
Capetele de acuzare au fost redactate dinainte de arestare, interogatoriile trebuind doar sa le confirme. De altfel, aceste interogatorii nu au adus nici macar o singura acuzatie in plus fata de cele prestabilite, ceea ce, in conditiile date, e o curiozitate.

Iata principalele acuzatii: Ordinul detinea taine si secrete; in cadrul unor ritualuri secrete de initiere, noilor membri li se cerea sa-l renege pe Iisus Hristos si sa scuipe crucea; in cadrul acelorasi ritualuri secrete, noii initiati erau supusi la practicarea unor saruturi obscene; sacerdotii Ordinului omiteau in cadrul slujbelor cuvintele sacramentale privitoare la paine si vin; Maestrul acorda iertarea pacatelor (in locul preotilor propriu-zisi); templierii pactizasera in taina cu musulmanii; ca o consecinta a acuzatiei anterioare, templierii se inchinau la idoli; sodomia intre frati era permisa si chiar incurajata. Acuzatii a caror falsitate se poate dovedi punct cu punct. Trebuie precizat ca aceste capete de acuzare nefundamentate au fost structurate pe baza unei sensibilitati a poporului fata de cei care erau declarati de puterea de a atunci eretici.

Filip cel Frumos a negociat la sange distrugerea Ordinului
S-a spus faptul ca fara sprijinul direct al papei Clement al V- lea si fara ca acesta sa-i confirme, practic neconditionat, initiativele deja luate, fie ele si total ilegale, regele Filip nu ar fi putut duce un razboi victorios impotriva Ordinului, iar procesul nici macar n-ar fi putut incepe. Cercetatorii au dat diverse explicatii comportamentului Papei. Astfel, Clement si-a platit datoria fata de rege, caci numai cu ajutorul acestuia a putut deveni Papa; se spune chiar ca a fost o negociere dura si ca Papa a semnat un document prin care se obliga sa faca patru lucruri (dintre care trei le-a indeplinit imediat), cea de-a patra fiind un fel de „polita in alb“, continutul ei urmand sa fie precizat de Filip la momentul potrivit. Cand a sosit acest moment, regele si-ar fi dezvaluit intentia: distrugerea Ordinului Templier.

Chinon, Dioceza de Tours, 17-20 august 1308

Documentul original, format dintr-o foaie de pergament mare (700 x 580 mm), era prevazut cu sigiliile celor trei nuntii papali care au format Comisia Apostolica speciala de ancheta, numita de Clement al V-lea: Berenger Fredol, preotul cardinal al bisericii Preasfintilor Nereus si Achilleus si nepot al Papei; Etienne de Suisy, preot cardinal la Sf. Cyriac din Therminis; Landolfo Brancacci, diacon cardinal la Sf. Angelo.

In stare rezonabila, desi exista cateva pete violacee, cauzate de actiunea bacteriilor. O copie autentica a fost atasata la documentul original, care inca se afla in Arhivele Secrete ale Vaticanului, cu numarul de inregistrare Archivum Arcis Armarium D 218.

Documentul contine absolvirea pe care Papa Clement al V-lea a acordat-o Marelui Maestru al Templului, calugarul Jacques de Molay, si celorlalti lideri ai Ordinului, dupa ce au dovedit ca se caiesc si au cerut sa fie iertati de Biserica; dupa renegarea formala, care era obligatorie pentru toti cei care au fost chiar si numai suspectati de comportament eretic, principalii membri ai Ordinului Templului sunt reintegrati in Comunitatea Catolica si primesc permisiunea de a se impartasi.

---

Despre autor: