Intruniri de acelasi gen s-au desfasurat si anterior. La Cairo, intre 5 si 8 decembrie, 1994, evenimentul a fost pus sub un generic chiar mai orgolios: "Secularism si iluminism in tarile islamice". Si in 1995 tema secularismului islamic a adunat participanti din toata lumea musulmana la Amherst, statul New York. Ceea ce aduce nou intrunirea din acest an este adoptarea, in final, a unui document conceput sa devina un reper al secularismului islamic: "Declaratia de la St. Petersburg". Participantii veniti din Bangladesh, Egipt, Iran, Irak, Iordania, Arabia Saudita si Pakistan au vorbit "in numele musulmanilor seculari si a persoanelor seculare din societatile islamice". Desi identitatea delegatilor veniti din lumea islamica pare pusa in termeni religiosi, ea se dovedeste pana la urma una politica, caci ceea ce ii adunase pe participanti la St. Petersburg a fost perceptia - sau mesajul - ca infruntarea la care asistam astazi nu este una intre Islam si Occident, ci intre libertate si non-libertate. Declaratia de la St. Petersburg afirma libertatea inviolabila a constiintei individuale, egalitatea intre toate fiintele umane - trimitere la raporturile dintre barbati si femei, tema spinoasa in context islamic - separarea religiei de stat, respectarea drepturilor omului. Islamicii prezenti considerau libertatea, rationalitatea si toleranta un bun comun al intregii omeniri, nu valori care sa desparta Occidentul si Orientul.
Pentru unii dintre noi, acesti termeni si idei, tot repetate, au devenit doar vorbarie. In multe din mediile musulmane sunt tabuu, se poate muri pentru ele ori din cauza lor. Pentru a rezista, disidentii islamicitatii au depins de solidaritatea pe care au gasit-o in Occident. E posibil ca astazi lumea libera sa aiba tocmai ea nevoie de vocea disidentilor. Amintesc doar importanta manifestului semnat acum un an, dupa scandalul caricaturilor, de personalitati ale islamicitatii precum scriitorul Salman Rushdie si deputata olandeza Ayaan Hirsi Ali care s-au asociat occidentalilor purtatori de cuvant ai principiilor liberale - intelectuali din tipologia lui Bernard-Henri LÚvy sau Philippe Val. Apelul lor comun la rezistenta impotriva totalitarismului religios, la sustinerea libertatii si valorilor seculare a venit intr-un moment cand lumea parea sa-si plece capul in fata fanaticilor care dadeau directive cum sa gandim si ce sa desenam. Nu Clubul Roman de Presa a tinut sa apere atunci demnitatea exprimarii, ci islamici vanati de teroristi prin lume pentru care "nimic, nici macar disperarea nu justifica alegerea obscurantismului, totalitarismului si urii".
Sa fie manifestarile amintite doar niste disidente marginale? Sa fie exceptia care demonstreaza stereotipul incompatibilitatii islamicitatii cu valorile numite, prin opozitie, "occidentale"? Richard Falk, un autor care s-a aplecat mult timp asupra istoriei civilizatiilor, gasea ca orice mostenire culturala, inclusiv cea islamica, este destul de bogata din punct de vedere moral pentru a putea, atunci cand este inteleasa adecvat, sa inspire lupta pentru drepturile omului, democratie si dreptate sociala. De aceasta bogatie incepe sa depinda astazi nu doar viitorul lumii islamice, ci, prin consecinte, si viitorul Occidentului.