"Carta Transmiterii", actul doveditor al continuitatii spiritului templier

Ordinul Cavalerilor Templieri nu a incetat sa existe dupa cei 7 ani de persecutii la care a fost supus de puterea seculara si care au culminat cu arderea pe rug a lui Jacques de Molay. Simtind ca i se apropie sfarsitul (Marele Maestru stia ca, o data ce isi va schimba depozitia in fata tribunalului Inchizitiei, soarta ii va fi pecetluita), de Molay a „transmis“ verbal demnitatea de Mare Maestru al Ordinului celui care era „numarul doi“ in Ordin: Johannes Marcus Larmenius.

Excelenta Sa Vincent Zubras, Jr. Mare Preceptor al Ordinului Cavalerilor Templieri din America de Nord si care detine demnitatea de Cavaler Mare Cruce, a explicat in exclusivitate pentru “Gardianul“ istoria „Cartei Transmiterii“. Larmenius a detinut demintatea de Mare Maestru al Ordinului de la moartea lui de Molay, din anul 1314 pana in 1324, cand in luna februarie a initiat redactarea unui document la care istoricii se refera sub titlul „Carta lui Larmenius“, dar al carei titlu in original este „Carta Transmiterii“. In acest document, ara ta Excelenta Sa, Larmenius sustine ca, fiind prea varstnic pentru a putea continua in postura de Mare Maestru al Ordinului, va „transmite“ inalta demnitate, dupa ce va obtine aprobarea Marelui Consiliu General al Ordinului, templierului cu rangul imediat urmator pe scara ierarhica, cavalerul Franciscus Theobaldus.

La momentul respectiv, Theobaldus era Prior al Prioratului Ordinului din Alexandria (Egipt). Theobaldus a acceptat numirea in functie si a semnat documentul in forma respectiva. De atunci si pana in anul 1804, fiecare Mare Maestru sau Senesal in exercitiu a semnat acest document, subliniaza Marele Preceptor al Ordinului Cavalerilor Templieri din America de Nord. Documentul mai este cunoscut si sub denumirea de „Charta Transmissionis“, fiindca unica ei functie era aceea de a „transmite“ demnitatea de Mare Maestru al Ordinului in circumstantele teribile ale epocii, si avea scopul de a mentine in conditii de siguranta integritatea si continuitatea Ordinului si de a legitima perpetuarea istorica neintrerupta a Ordinului Templier. Ea reprezinta si dovada scrisa menita sa confere o credibilitate sporita convingerii ca cea mai mare parte a Ordinului se regrupase, retragandu-se de pe scena publica si functiona „din umbra“ atat in Franta, cat si in restul lumii, dupa ce Ordinul fusese „secularizat“ prin Bula papala Vox in Excelso.

Anul 1715 schimba destinul Ordinului
Excelenta Sa Vincent Zubras reaminteste ca Ordinul a revenit intr-o actualitate cu caracter semi-public in anul 1705, cand la Palatul Versailles (Franta), la Marele Capitul al Ordinului, a fost ales in inalta demnitate de Mare Maestru al Ordinului Filip duce de Orleans, ulterior regent al Frantei. Cu toate acestea, nu
s-a pastrat de la acest convent nici o referire explicita la existenta Cartei lui Larmenius... Pe de alta parte, trebuie reamintit, potrivit lui Vincet Zubras, ca nu era recomandabila mentionarea in public a acestui aspect. Existenta acestui document a fost recunoscuta public in anii 1803-1804 de Marele Maestru de atunci, Bernard Raymond Fabre-Palaprat, medic francez si un apropiat al curtii lui Napoleon, la mult timp de la Revolutia franceza. Palaprat a devoalat istoria acestui document. Din acel moment, Ordinul a cunoscut o perioada de inflorire cu precadere in Franta. La jumatatea anilor 1800, demnitatea de Mare Maestru a fost transferata in Marea Britanie, apoi in Belgia, unde nu a fost ales propriu-zis un Mare Maestru, functionand, in schimb, un soi de „regenta“ exercitata de Marele Consiliu si de Marele Secretariat al Ordinului, la acea vreme avand sediul la Bruxelles.

Prigoana nazista
Invadarea Belgiei in cel de-al Doilea Razboi Mondial de catre trupele hitleriste este un fapt istoric de notorietate. Despre Hitler se stia ca practica artele oculte („magia neagra“). Una dintre primele masuri intreprinse dupa invazie a fost sa-si trimita trupele Gestapo (politia secreta) sa gaseasca in Bruxelles adresa Biroului Secretariatului General al Ordinului Templului, subliniaza Vincet Zubras. Toate acestea se pretreceau in anul 1942. Hitler nutrea speranta ca ar fi putut gasi, printre documentele si registrele Ordinului, locul secret in care se presupunea ca ar fi ascuns Templierii Chivotul Legii. Pentru Hitler, Chivotul avea puteri magice; Hitler credea ca el putea astfel guverna lumea - sau macar o parte a lumii - cu ajutorul Chivotului.

Centrul, in Portugalia
O parte din traditia Ordinului - explica Zubras - arata ca in noaptea care a precedat descinderea ofiterilor SS, Marele Secretar de atunci, care exercita si functia de Mare Regent si Mare Protector al Ordinului, cavalerul Emile Clement Vandenburg, a strans toate documentele Ordinului si le-a trecut in secret peste granita in Franta, apoi a traversat Muntii Pirinei, Galicia (partea nord-vestica a Spaniei), cu destinatia Portugalia, tara care isi pastrase neutralitatea. El i-a incredintat toate documentele, impreuna cu Regenta Ordinului Marelui Maresal de atunci (demnitate echivalenta cu cea de Mare Prior) al Portugaliei, aristocratului portughez Don Antonio Campello Pinto Pereira de Sousa Fontes.
El a continuat sa extinda si sa dezvolte Ordinul in intreaga lume pana la moartea sa, care a survenit in februarie 1960. Apoi, s-a intamplat un al doilea fapt neobisnuit.

Fontes, actualul Mare Maestru al templierilor
Don Antonio i-a lasat mostenire, prin testament, Regenta si Protectoratul Ordinului Templier fiului sau, in varsta de 30 de ani, Don Fernando Campello Pinto Pereira de Sousa Fontes. Dupa toate aparentele, in virtutea legislatiei portugheze, in urma unui atare gest se considera ca „proprietatea transmisa testamentar este intacabila“. Don Fernando si-a asumat Regenta si Protectoratul asupra Ordinului in acest moment (februarie 1960) si a preluat conducerea efectiva a Ordinului.

Disidentii
Potrivit lui Zubras, in anii 1970 si la inceputul anilor 1980, o factiune dizidenta a Ordinului din Spania s-a desprins de Ordinul legitim condus de Don Fernando. Disidentii au conferit Ordinulului subtitulatura de „Alianta Federativa Internationala“. Acest grup de disidenti este cunoscut in general sub denumirea de „grupul IFA“. O alta lovitura schismatica, orchestrata de dizidenti din Statele Unite, Marea Britanie, Germania si alte cateva tari europene, s-a produs in anul 1995, cand un grup de „egotisti militari“ s-a rupt de Ordin, incercand sa si-l revendice. Acest incident a fost produs ca urmare a efortului unor fosti membri, ofiteri din esaloanele superioare, carora li s-a alaturat un grup de „civili“ care erau ei insisi membri ai Ordinului, un britanic, un german, un scotian si cea mai mare parte a Marelui Priorat al SUA. Grupul american s-a disociat si mai mult printr-un proces civil instrumentat la Curtea Federala, acuzand de „violarea marcii“ un alt grup american, care fusese constituit direct de Marele Maestru Fontes in SUA. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai ampla ruptura prin care a trecut Ordinul in toata istoria sa. Intre timp, aceste grupuri schismatice au parasit Ordinul si si-au format organizatii proprii, furand titlul Ordinului, Crucea etc. si sustinandu-si legitimitatea asa-zis alesei demnitati de Mare Maestru.

Legitimitatea
Partea cea mai importanta - argumenteaza Zubras - din toata aceasta istorie este ca, in prezent, Marele Maestru Dom Fernando Fontes este in continuare recunoscut drept unicul si adevaratul Mare Maestru in linie directa, iar legitimitatea titlului sau este confirmata de continuitatea asigurata prin Carta Larmenius.

Cele „Douasprezece Porunci“ ale templierului modern

1. Nu uita niciodata exemplul pe care l-au dat primii templieri si principiile inscrise in Carta noastra.

2. Lupta neobosit pentu respectarea drepturilor fiintei umane si pentru apararea celor slabi si oprimati.

3. Lupta pentru salvgardarea valorile umane universale.

4. Incepe prin a deveni mai bun inainte de a incerca sa-i schimbi in bine pe semeni si lumea inconjuratoare.

5. Edifica-ti propria existenta pe convingerile tale profunde, fara ipocrizie si respectand permanent convingerile semenilor.

6. Fii intotdeauna cinstit in actiunile tale si loial in comportament.

7. Fii intotdeauna fidel angajamentelor asumate si onoreaza cuvantul dat.

8. Nu pretui nimic mai mult decat prietenia si fraternitatea.

9. Prefera intotdeauna dialogul si intelegerea in locul ciocnirilor, agresivitatii si luptei deschise.

10. Infrunta cu curaj toate greutatile, stiind ca in tine vei gasi forta necesara pentru a depasi momentul in care esti pus la incercare.

11.

---

Despre autor: