Rar am vazut un om care sa enunte principii cu mai mare patos decit investitorul strategic al Timisoarei. Argumentat picant si cu o elocinta graseiata, discursul public al lui Iancu dezvaluie tot mai multe dintre calitatile antrenorului sau.

Atentie, nu vorbesc despre antrenorul de pe banca Timisoarei, pentru ca acesta este intotdeauna personajul cel mai nou la echipa. „Reverenta" e la adresa coach-ului personal al petrolistului, fostul campion mondial la datul cu parerea despre orice si actualul lobbyist profesionist al greilor penalului autohton: Floooorin Calinescuuu! In panoplia uitatei vedete proteviste sint trei supergrei de clasa: Fulgerica Bragadiru, Ovidiu Tender si posesorul celui mai bun joc de picioare din istoria Curtii Supreme: Marian Iancu. E ceva mai mult de o saptamina de cind pe fundalul sonor al paharelor ciocnite, dupa izbinda egalului de acasa (sic!) cu Dinamo, Iancu si-a intrerupt declaratia telefonica pe care o dadea in direct la canalul unei televiziuni de sport catre un alt „guru" al deontologiei profesionale: Horia Ivanovici. Dupa ce si-a primit laudele cu un calm imperial, i-a pasat telefonul cuiva care urla pe fundal ceva despre miticii din Bucuresti: „Domnul Iancu ne apropie de Viena prin gestul sau, iar voi ramineti linga Istanbul!". Oda declamata actoriceste era pentru curajul de a juca impotriva lui Dinamo cu juniorii, in semn de protest la o decizie a unei comisii federale. Calinescu, cel inzestrat natural cu o ifailibila girueta in stare sa masoare cel mai mic fosnet de verde prin buzunare, are dreptate doar pe jumatate. „Domnul Iancu" (avantajat e-adevarat si de teribila sa inertie!) a trecut, iata, dincolo de Viena. Si s-a oprit tocmai la Lausanne! Mai precis, la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de acolo, care a hotarit ca palmaresul, culorile si denumirea echipei Politehnica Timisoara trebuie redate celui care le poseda de drept: italianul Zambon. N-am nici o simpatie pentru acest din urma personaj (din contra!), dar tocmai de dragul principiilor atit de des invocate de investitorul crescut sub Podul Grant si aclimatizat pe Bega, hotarirea trebuie respectata. Instanta elvetiana a decis inca din decembrie 2006 asupra preluarii abuzive a lui Poli, dar FRF era prea atenta cu celebrarea noului membru in Comitetul Executiv UEFA, ca sa mai vada si de asemenea nimicuri. Mai ales ca Iancu a stiut sa-si procure in trusa de prim ajutor cea mai eficienta alifie federala, maestrul de ceremonii al Nasului (el l-a propus la ultimul Congres!) si nasul de argint al lui Mitica (omul care i-a asezat pirostriile de 25 ani de casatorie!), moldoarmeanul Chivorchian! Un tip atit de eficace, incit a impins lucrurile pina acolo ca FIFA a transmis Federatiei un ditamai ultimatum de aplicare imediata a deciziei invocate, cu termen-limita 23 martie. Si in acest caz miza este tot un palmares: cel al echipei nationale. Dar mai conteaza oare ceva cind e vorba despre principii?