Republica americana ar putea fi un model de ordine constitutionala.

Romanul nu le prea pricepe, dar le potriveste. Altfel nu imi explic numarul mare de expresii eronate din limba romana, aceasta presupusa comoara de intelepciune. A spune despre cineva ca e „un ciine" inseamna a afirma ca e un individ perfid, las si lipsit de scrupule. De la natura insa, ciinele e mai degraba un animal fidel, curajos si onest, iar filosoful Justus Lipsius a facut chiar elogiul ciinelui ca model de virtute. In zicala cu „orbul care a nimerit Braila" nu e vorba despre orasul de la Dunare, ci despre literele alfabetului Braille, pentru nevazatori. Asa se face ca avem expresia „Ca in Texas!" pentru a desemna un loc unde oamenii isi dau in cap unul altuia, o tara plina de praf, vite cornute si petrolisti certati cu legea, unde ar fi bine sa umbli cu pistolul la cingatoare.

Pentru a invoca alta zicala din popor, si aici am nimerit-o „cu oistea-n gard". Texas este un stat independent si prosper, unde au sediul numeroase companii importante precum Dell, Texas Instruments, Exxon sau AT&T. Cu o populatie aproape egala cu cea a Romaniei, economia texana e mai mare decit aceea a Rusiei sau a Coreii de Sud, iar PIB-ul pe cap de locuitor e superior celui din Suedia sau Olanda. Ma intreb uneori de ce imaginatia politica a guvernantilor si a juristilor nostri e atit de limitata. Constitutia Romaniei din 1866, modelul urmatoarelor constitutii „democratice", se inspira din constitutia belgiana din 1831. Nu sint un adept al imitarii servile si nu cred ca o lege poate schimba radical apucaturile rele ale cetatenilor. Dar daca tot imitam, macar sa o facem cum trebuie. Si de la cine chiar avem de invatat. Texanii au adoptat constitutia lor in 1876, pe cind noi ne pregateam sa ne batem cu turcii. De atunci, Romania a schimbat inca cinci Constitutii si a adoptat si „Constitutia Europeana", prin Tratatul de aderare la UE. Cu rezultatele pe care le vedeti.

Una dintre prevederile interesante ale constitutiei statului Texas este aceea privitoare la alegerea executivului prin vot direct. Cabinetul de la Austin are doar sase posturi - cel de la Bucuresti, 21. Cu exceptia unuia singur, acela de secretar de Stat, toate sint ocupate, in Texas, de oficiali alesi de popor. Inclusiv procurorul general. O asemenea prevedere ne-ar scuti de spectacolul lamentabil al unui cabinet care cuprinde numerosi ministri nepopulari si iresponsabili.

O alta prevedere utila, comuna in dreptul anglo-saxon, este cea referitoare la revocarea judecatorilor. Spre deosebire de fratii lor din Romania, care pot dormita linistiti in timp ce acumuleaza averi pe cai frauduloase, judecatorii texani pot fi demisi daca isi neglijeaza indatoririle; exceptie nu fac nici cei de la Curtea Suprema, care pot fi demisi de guvernator pentru „delasare, incompetenta, daca e betiv… sau alte motive rezonabile". Iata cum se procedeaza in lumea civilizata. Chiar si in Texas. Dar o data, macar, romanul a nimerit-o: „Ca la noi, la nimenea!"