Bertrand Russell si critica crestinismului

Unul din locurile comune, pe cat de des repetate, pe atat de eronate, e cel referitor la apogeul atins de intelectualismul modern anti-crestin in opera lui Friedrich Nietzsche. De fapt, daca ar fi sa evaluam cu mai multa luciditate dimensiunile operei si impactul acesteia in constiintele contemporanilor, campionul spiritului anti-christic este un alt autor, mai apropiat de zilele noastre: Bertrand Russell (1872 - 1970).

Aventurier de mare calibru, remarcabil nu numai prin multiplele sale casatorii si escapade amoroase, ci si prin apologia acerba in favoarea eugeniei, controlului si limitarii inmultirii populatiei, a sexului liber si contraceptiei, a libertinajului si a unui soi de mixaj intre sexism si socialism (care anticipeaza ideile halucinante ale unui Marcuse, din al sau eseu Eros si civilizatie), influenta lui Russell depaseste amplitudinea operei lui Nietzsche. Orator remarcabil, incununat - pentru motive care cel putin noua ne raman neclare - cu Premiul Nobel pentru Literatura in 1950, filosoful si logicianul britanic ramane, foarte probabil, cel mai important activist ateu (sau agnostic, dupa alte dubitatii ale sale) din epoca moderna.Pentru cititorii romani, un important prilej de contact cu ideile lui Russell - admirator nedisimulat al criminalului experiment bolsevic, lucru pe care anumiti exegeti il trec, jenati, sub tacere - a fost traducerea, in 1980, a unei antologii a textelor si conferintelor sale anti-crestine. Intitulat, explicit si semnificativ, De ce nu sunt crestin (Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects, 1929), volumul a fost tradus in limba romana in cursul anului 1980. Prezentat cu exaltare de Petru Berar, unul din emulii ideologiei comuniste din acea epoca, op-ul in discutie poate reprezenta pentru orice credincios crestin un bun prilej de reflectie dedicate patologiei ateiste contemporane. Rar poti intalni o sinteza mai completa, o opera mai scandaloasa care sa insumeze toate poncifele si prejudecatile, vechi sau noi, clasice sau moderne, al caror obiect sunt valorile esentiale ale traditiei iudeo-crestine. Fara exceptie, totul este "criticat" si respins cu o virulenta incredibila: Dumnezeul unic, ideea de suflet, principiile morale, etc., etc., etc. Citind textele lui Russell nu intelegi, de fapt, ce mai ramane in picioare, care este alternativa pe care, la urma urmei, ar fi trebuit sa ne-o propuna aprigul detractor.

---

Despre autor: