Opinii in contrasensDilemele Justitiei

Nu spunem lucruri noi, insa, asa cum sunt, mai vechi sau mai noi, trebuie cat de adanc intiparite in constiinta publica si, daca n-au nimic impotriva, si in constiinta celor chemati sa imparta dreptatea. Recent, a avut loc sedinta de bilant a Parchetelor Publice, ocazie in care, de la bun inceput, Laura Codruta Kovesi, sefa forului respectiv, ne-a asigurat ca rezultatele obtinute nu pot fi relevate decat exersandu-ne temeinic in planul statisticii. Si ne-a inecat intr-o maree de cifre, menite sa ne zapaceasca pe toti de cap, din care noi ar fi trebuit sa intelegem ca parchetele tarii trudesc, de scot flacari pe nari. De fapt, avalansa de cifre a dovedit ca rezultatele sunt egale cu zero, pentru ca introducerile dupa gratii a catorva cioflingari de catre parchetele de pe langa judecatorii nu se pot numi rezultate. La celalalt capat, Monica Macovei, ministrul Justitiei, a incercat inca o data sa ne convinga ca e nevoie de o schimbare, chestiune pe care am auzit-o pana acum de cateva sute de ori, fara ca vreo schimbare sa se produca. Totul pledeaza in favoarea unui asemenea adevar.
Lasam la o parte fuga cunoscutului infractor Omar Haissam din tara si ne intrebam: cine a tinut in loc cercetarile asupra fraudelor ocazionate de retehnologizarea hidrocentralei de la Portile de Fier si, prin extindere, a celor de la Hidroelectrica in ce priveste gestionarea sistemului energetic? De ce cazul lui Mihai Necolaiciuc a intrat pe rolul justitiei abia in urma cu cateva luni, de vreme ce era cunoscut in tara de peste doi ani, iar de sase ani se afla in urmarirea generala a Interpolului? Si nu este singura situatie discutabila dintr-un peisaj mobilat cu escamotari si prelungi amanari. In toate sunt amestecati fie un director de servicii secrete, chitit pe un somn binefacator, fie un ministru sau altul, care au profitat din plin de beneficiul dedus din incalcarile legii prin diverse escrocherii.
Raman apoi in discutie tot felul de rechizitorii intocmite de procurori, ca urmare a unor cercetari deosebit de laborioase, dar a caror trimitere in justitie treneaza cu anii. Inainte de toate, dar nu in ultimul rand, avem in vedere dosarele intocmite lui Dinu Patriciu. Desi el insusi a cerut, in repetate randuri, trimiterea in justitie a cazului sau a fost si mai e prelungita pana i-a adus pe multi la exasperare. Infractiunile reclamate de procurori au inceput sub Adrian Nastase, dar iata ca nici sub noul regim nu vrea nimeni sa le dea de capat. Ce interese colcaie sub amanarile succesive, ca sa aflam si noi, chiar daca destul de tarziu, daca e alba sau neagra? Ce se intampla cu dosarele FNI, referitoare la unul din marile tunuri postrevolutionare, care ba sunt deschise, ba sunt inchise si iar redeschise, spre disperarea a zeci de mii de oameni jefuiti de economiile lor. La Rafo intalnim o situatie identica, la fel si la fraudele derulate pe Insula Mare a Brailei. Diversi infractori ba sunt bagati la racoare, ba sunt scosi pe usa din dos a judecatoriilor. Recursurile sunt anulate prin alte recursuri, se invoca defecte de procedura sau absenta sistematica a avocatilor si martorilor din procesele intentate si acest joc de-a baba oarba nu se mai termina. In relatie cu ele ministrul Justitiei comportandu-se ca un lemn Tanase.
Ciudat, in ciuda acestor fapte notorii, Codruta Laura Kovesi plaseaza pe primul loc situatia dosarelor privind dedesubturile obscure ale revolutiei din decembrie 1989 si abuzurilor prilejuite de mineriade, in jurul carora se freaca mangalul de un deceniu intreg Si, fara vreo indoiala, se va continua cu frecarea mangalului, pana cand procurorul Dan Voinea va binevoi sa iasa la pensie si din totul se va alege un mare fas. Si abia intr-un plan secund sefa Procuraturii Generale a facut niste trimiteri putin consistente la dosarele de mare coruptie si la lupta impotriva coruptiei, in general. Ordine ierarhica aplaudata de societatea civila, care vrea neaparat sa-l infunde pe Ion Iliescu, dar nu sa fie atinsi si mogulii de presa care le asigura painea zilnica. O paine alba, pufoasa si rotunda cat roata carului. Tema fiind insa indiferenta opiniei publice in ansamblu. Fiind vorba de fapte care s-au petrecut parca intr-un alt veac si nu mai trezesc in nimeni emotii.
Cine a urmarit cu atentie desfasurarea evernimentelor a observat ca vreme de aproape doi ani nu s-a mai vorbit de aceasta nenorocita de lupta impotriva coruptiei, desi figura la un loc de frunte in programul de guvernare al aliantei DA. Discutiile din jurul ei s-au intensificat abia in ultimul timp, odata cu amorsarea conflictului dintre presedinte si premier. In felul acesta, in loc sa fie ceea ce si-a propus sa devina, lupta impotriva coruptiei a ajuns un obiect de manipulare politica, acoperind printr-o galagie incontinenta indiferenta si reavointa protagonistilor aflati in disputa. Totusi, oarecari sperante au reaprins niste declaratii recente ale presedintelui tarii, care a anuntat apropiata intrare pe rol a unor dosare de mare coruptie, ascunse pana acum in diverse sertare. Vom trai o oarecare dezamagire daca il credem si iar nu se va intampla nimic, dar nu ne costa nimic sa-l credem.
Cei ce se dedau diurn exercitiilor de ipocrizie se intreaba numai in aparenta nedumeriti: de unde stie presedintele ce ne pregateste Justitia? Pai Justitia lucreaza mana in mana cu un serviciu secret sau altul si aceste servicii nu pot iesi cu informatiile lor in lume, cum se iese la o taraba din Piata Obor. Le comunica unde trebuie. Aceasta este situatia, fie ca ne convine, fie ca nu ne convine. Si nu are sens sa dezvoltam imprejurul ei atata demagogie.

---

Despre autor: