Literatura Occidentului, irigata de sensibilitati coapte pe alte continente, trezeste in cititori asteptari care au foarte mult de-a face fie cu exoticul, fie cu politicul, fie cu derivatele lor. S-a creat un model de receptare centrat pe tema identitatiii culturale avind ca extensii diferente de religie, de nationalitate sau de mentalitati. S-au creat, pe scurt, asteptari care foarte rar trec dincolo de interesul pentru problematizarea identitatii strainului sau pentru tarele cu care Occidentul a alterat exotismul curat, pina nu de mult colonizat.

Literatura pe care o face Jhumpa Lahiri nu satisface asteptarile succint formulate in capetele de tabel ale unei grile de lectura prefa-bricate. Scriitoarea spunea undeva ca pagina de hirtie e acel spatiu in care raspunde pentru ea la intrebari pe care si le pune ea singura. In cele noua povestiri incluse in volumul „Interpret de maladii", Jhumpa Lahiri nu politizeaza, nu claseaza tipologii si nu jongleaza cu stereotipuri de nici un fel. Constienta de limitele comunicarii, fie ea intre culturi sau intre indivizi, Lahiri scrie despre dificultatea de a exprima lucruri care sa te apropie de oamenii care conteaza. Volumul ei e un album de instan-tanee, de imagini furate din viata marunta a unor oameni prinsi in momente care spun despre ei mult mai mult decit ar putea s-o faca ei insisi vreodata. Cadrele pe care le surprinde au prospetime si viata, au conflict si mai au acea fragilitate pe care lucrurile o emana atunci cind sint descoperite brusc, in momente neprivilegiate. Personajele ei sint complicate si nu seamana unele cu altele. Fie ca traiesc in Calcutta sau in suburbiile Americii, indivizii despre care scrie Lahiri sint in cautare: de caldura, de apropie-re, de sens, de sine. Straini in derutanta Noua Anglie, sint cu India in suflet si atunci cind nu stiu. Pentru ei, fiinte fragile si ermetic inchise in stranietatea lor, nostalgia poate sa irumpa din cel mai anodin gest ori lucru, prins cu coada ochiului.

Imposibil de redus la un numitor comun, nostagia e cel mai important personaj din povestirile lui Lahiri. Exilul e dublul cu care face pereche. O pereche discreta, care bintuie aceste povestiri, in care nimic nu se incheie definitiv.

Citeste mai mult: