Vineri seara in Bucuresti. Titi, un bun prieten de-al meu, se intilneste cu un amic vechi intr-un bar. Inainte de a continua cu aceasta poveste, trebuie sa spun ca Titi este unul dintre cei mai buni oameni pe care ii cunosc, mai ales in serile de weekend, atunci cind se reface dupa o saptamina de munca. Ii dispare complet simtul proprietatii, iar singura sa preocupare este buna dispozitie, in egala masura a sa si a celorlalti. Este ca un copil, nu l-ai auzi sa spuna vreo rautate, daramite sa comita una in mod constient, in fine, inchei prezentarea spunind ca este genul de om care cu greu ar putea sa supere pe cineva, excluzind-o, fireste, pe sotia lui. Spuneam, deci, ca vineri s-a intilnit cu un amic. Au stat impreuna la un pahar cu alcool, platit, fireste, de prietenul meu Titi, apoi inca un pahar, ghiciti cine a bagat mina in buzunar, apoi inca unul si inca unul. La un moment dat, amicul prietenului meu s-a plins ca are probleme cu banii. Titi i-a dat tot ce avea prin buzunare, v-am spus ca e om bun, asa ca nu-l luati drept prost, ca nu e deloc. Au mai stat o vreme, dupa care amicul l-a rugat sa-i imprumute telefonul sa sune pe cineva. Bineinteles ca a iesit din bar sa sune in liniste. Si dus a fost, cu telefon cu tot. Inspirat fiind de campania antiresemnare de la Radio Guerrilla (94,8), tot ce am putut sa fac a fost sa scriu intimplarea. O mica razbunare impotriva ticalosiei, desi amicul lui Titi, laolalta cu toti cei asemeni lui, ar merita macar sa fie trecut prin catran si fulgi, daca nu cumva chiar tras in teapa.