Opinii in contrasensSic transit gloria mundi

De aproape un deceniu intreg incerc sa-i lamuresc pe confrati ca fostul general Ion Mihai Pacepa nu merita nici un fel de consideratie si ca toate iesirile lui la rampa sunt marcate de mistificari si minciuna. Personajul nu a reusit sa convinga ca s-ar pricepe macar la meseria pe care pretinde ca a practicat-o, aceea de spion al sistemului comunist.
Nu-i reprosam ca a servit un regim abuziv si putred din punct de vedere moral, ar fi prea tarziu, insa tentativele de inducere in eroare a opiniei publice nu-i pot fi iertate. Si am depus destule stradanii pentru a le demonta surub cu surub.
S-au ridicat impotriva noastra nu numai ziaristi doritori de senzational, ci si membri de seama ai societatii civile, cum ar fi Gabriela Adamesteanu. Intr-un interviu obtinut prin intermediul lui Cornel Dumitrescu, aceasta a reusit sa-i smulga fostului director adjunct al Directiei de Informatii Externe marturia ca acesta ar fi la curent cu dosarul meu de Securitate si cu faptul ca am fost recrutat de ei, cei din serviciul de spionaj. Chestiune total aberanta, deoarece in ultimul deceniu de activitate a lui Pacepa in tara s-a intamplat sa nu ma aflu la Bucuresti, ci in alta localitate a tarii. In afara de asta, la vremea aceea nu eram o persoana de o importanta deosebita si nu vad la ce m-ar fi putut folosi un ditamai serviciu de spionaj. Nici CNSAS-ul nu mi-a semnalat pana astazi nimic si, dimpotriva, dupa vorbele care circula de mai multa vreme prin targ si dupa opiniile Civic Media, se pare ca insasi Gabriela Adamesteanu ar fi colaborat cu Securitatea. Opinii pentru care nu ne asumam raspunderea, dar constatam existenta lor.
Ma rog, asta nu inseamna nimic dar au aparut si volume impotriva mea, semnate Pacepa dar vizibil scrise de altii, am fost vestejit in interviurile pe care le acorda periodic si am fost atacat in presa de diverse persoane cu care nu am avut nici un diferend. Ceea ce ma face sa fiu convins ca in cartea "Culisele spionajului romanesc", in care am dezvaluit tot adevarul despre fostul general defector, l-am calcat pe Pacepa zdravan pe bataturi. Cum eu nu mai am nimic de spus in aceasta chestiune, care incepuse demult sa ma plictiseasca, sa lasam sa vorbeasca ultimele dezvaluiri despre personaj si ultimele minciuni in care s-a incurcat.
In urma cu vreo trei patru luni, eram anuntati ca Pacepa a scris o carte care va apare simultan in America si Romania, despre felul in care a fost implicat KGB-ul in asasinarea lui J. F. Kennedy, actiune la care a colaborat si el, adjunctul Directiei de Informatii Externe de la Bucuresti. Am tot asteptat si nu s-a intamplat nimic. Acum, intre noi fie vorba, KGB-ul s-ar fi incurcat cu Pacepa exact cum s-ar fi incurcat Securitatea cu noi: aveam aceeasi dexteritate in asemenea combinatii cu larg ecou international. Dar constatam ca editura care a promis tiparirea cartii nu ne explica de ce a renuntat la proiect. Credeam ca este la mijloc un truc destinat sa faca reclama acoperita volumului, dar s-a dovedit a fi altceva, ceva mult mai grav.
Tot atunci, o comisie americana, care cerceteaza de cativa ani buni imprejurarile mortii lui Kennedy, a emis un comunicat menit sa rastoarne sustinerile lui Pacepa: Kennedy a fost asasinat in urma unui complot al cercurilor de petrolisti din SUA, pe care presedintele de la Washington ii calcase pe bataturi. Pacepa inca nu s-a lasat de mistificari si, un urma cu doua luni, a relansat o alta minciuna din categoria celor prin care s-a ilustrat, afirmand ca prin colaborarea cu KGB-ul participase si la tentativa de compromitere a Papei Pius al XII-lea, care in timpul razboiului s-ar fi aratat solidar cu nazismul. Actiunea tintind si mai sus, spre decredibilizarea cultului catolic, in general. De data aceasta, Pacepa a fost contrazis de agentia Catholic News Service, la curent cu niste detalii la care Pacepa n-a avut niciodata acces. Cert este ca prin aceste ultime elucubratii, Pacepa a intrat in niste incurcaturi care il aseaza in contradictie cu o serie intreaga de factori adversi si pana la urma in contradictie cu sine insusi. Ceva din toata aceasta poveste ne spune ca fostul general a fost atins de o senilitate iremediabila.
De pilda, a afirmat ca ar exista in arhivele americane un raport care pasamite l-ar confirma, insa i s-a raspuns: nici vorba de asa ceva, raportul in speta nu contine nimic despre Pacepa si tentativa de compromitere a Papei Pius al XXII-ea. Tot americanii si-au exprimat indoiala ca KGB-ul ar fi apelat la serviciile lui Pacepa si daca chiar a facut-o inseamna ca acesta nu a fost un spion roman, ci unul sovietic. Nu s-au semnalat activitati de spionaj ale Romaniei la Vatican. Povestea cu cei trei agenti romani infiltrati in arhivele Vaticanului nu poate fi credibila, cu atat mai mult cu cat arhivele respective sunt impenetrabile. Si asa mai departe. Incat ne intrebam: in cazul acesta, ce mai ramane din mitul Pacepa? Pacat ca nu mai traieste Cornel Dumitrescu, spre a vedea ce s-a ales din idolul lui. Semnificativ e si faptul ca toti cei ce l-au elogiat intr-un trecut apropiat, desi au luat cunostinta de aceste evolutii destinate sa degradeze o imagine de o trista notorietate, astazi nu mai vor sa spuna nimic, tac ca pestii. Asa trece gloria lumii, sau cum spun latinii: sic transit gloria lumii. Mai ales cei din asa-zisa societate civila, care n-au ostenit sa-l aseze pe un soclu nemeritat, ar trebui sa-si puna o problema oarecum delicata: ce mai ramane din legenda conform careia presedintele Ronald Reagan il aprecia atat de mult pe Pacepa, incat tinea permanent pe biroul sau, prima lui carte, "Orizonturi rosii?"

---

Despre autor: