Nu suntem normali

In fiecare zi ne batem joc de pasari, de iubire si de mare. In fiecare zi ne batem joc de sansele ce ne sunt oferite de Uniunea Europeana, pierzand milioane de euro zilnic. In fiecare zi ne batem joc de noi insine, crezand ca ne razboim cu adversarii politici. In fond, ne batem joc de tara asta napastuita; dar si cu consimtamantul nostru tacit, manifestat prin acceptare si prin neangajare. Dar, in fond, care este miza acestei lupte intre politicieni? Fiecare vrea sa arate ca e mai destept decat celalalt, ca fiecare este cel care stie ce trebuie facut pentru ca lucrurile sa mearga mai bine. Asta pentru ca, la posibilele eventuale alegeri, sa apara ca salvatori ai patriei. Trebuie sa spunem ca la acest circ politic al autoevaluarii la superlativ participa, fara exceptii, cu doza mai mica sau mai mare de abilitate, intreaga clasa politica. Fara prea mare succes insa, fiindca oamenii s-au cam lamurit ce hram poarta...
Se intentioneaza legiferarea prostitutiei; poate ca astfel vom avea o ilustratie mai plastica a modului in care se desfasoara la noi activitatea politica. De fapt se adeveresc spusele lui Eliade; in decursul istoriei, Romania n-a avut prea multi politicieni de valoare. Dar am avut, in schimb, noroc.
S-au creat institutii al caror scop era asanarea politica si morala a societatii; s-o recunoastem deschis, eficienta lor este extrem de redusa. Cum putem argumenta bataia de joc la care suntem supusi cand organismul competent declara ca Iliescu n-a facut politie politica, cand se stie ca marea realizare a lui Ceausescu a fost trecerea Securitatii sub controlul partidului? Cum putem crede ca s-a realizat o asanare a societatii cand, dupa spusele lui Cornel Burtica, mai mult de jumatate din oamenii de afaceri provin din fosta Securitate? Cum sa credem in normalitate cand ministrul Blaga afirma ca spaga nu poate fi inlaturata si nici macar deprimata? Cand presedintele Camerei ii cere unui deputat sa nu participe la intalnirea cu presedintele statului? Cand in fruntea unui serviciu important din domeniul luptei impotriva coruptiei e numita o persoana cu puncte neclare in activitatea sa? Cand un cercetat penal, om de afaceri prosper, beneficiaza de disjunctia cazului, pe un motiv care nu figureaza in niciun cod de procedura? Ce sa credem noi cand doi procurori care au instrumentat initial cazul au avut o soarta tragica; unul s-a sinucis, iar celalalt a decedat, urmare a unei otraviri cu alumina. Ce putem spune; bataie de joc.
Ca si in cazul escrocilor, care au fugit din tara, cu complicitatea autoritatilor, fara a se depune eforturi necesare pentru extradare. Ce sa mai spunem de cearta intre palate, care nu este inteleasa de prea multi. Sau de deplasarea la Bruxelles cu avioane separate, dar pe banii nostri. Ce sa mai spunem; bataie de joc. Nu cred ca mai exista un popor care sa-si bata joc de el insusi cu atata constiinciozitate.

---

Despre autor: