Se pare ca, postbelic cel putin, suntem blestemati sa nu avem parte de cat de "monstruoase coalitii" (sintagma prin care istoriografia comunista ne invata despre alianta dintre burghezime si mosierime). Monstruoasa (cu sau fara ghilimele) a fost si coalitia dintre liderii locali, nationali, ai PMR (Gheorghiu-Dej, Patrascanu) si cei de esenta pur sovietica, veniti in majoritatea lor direct de la Moscova (Ana Pauker, Valter Roman, Vasile Luca etc.). Monstruoasa a fost si coabitarea dintre un un om instruit precum Ion Gheorghe Maurer si junele balbait Ceausescu. Monstruoasa si cautionarea pana-n ultima clipa a dictatorului de camarila CPEX din jurul lui, unde existau, totusi, si figuri mai luminate (Gogu Radulescu, Stefan Andrei).
Iar dupa 1989 nu o ducem, politic vorbind, decat din monstruozitate in monstruozitate. Mai tineti minte cum charismaticul lider al Pietii Universitatii, Marian Munteanu, a pus la un moment dat urechea la cantecul de sirena al lui Virgil Magureanu. Pana si Conventia Democratica n-a fost decat tot o astfel de struto-camila (dintre "mosierimea" PNTCD si "burghezia" rosie a PD).
Ce sa mai vorbim de monstruozitatile din stricta actualitate? Ieri l-am auzit pe Codrin Stefanescu, purtatorul de cuvant al PC (alta "monstruzitate", ca partid, din peisaj!) laudandu-l in draci pe Calin Popescu Tariceanu pentru ca a decis amanarea alegerilor europarlamentare, in vreme ce mica monstruozitate numita PLD (creat tot de o figura cu care nu e placut sa te intalnesti prin locuri pustii) il incrimina pe premier pentru acelasi lucru. Nu se mai stie, de fapt, cine e la Putere si cine in Opozitie.
Mi-e dor de-o Elvetie ca de mama.