Care vrea sa fie definitia telejurnalului, dragii mosului? Turbion, bazar de sunete si de imagini, prezentare hada a Realitatii, amestec detestabil de fapte diverse si marunte, distractie si stupoare momentane, chestii care duc spre depersonalizare prin lipsire mecanica de tacere si de viata interioara. Gimnastica zilnica fara sens, suzeta inutila, dar dinamica, de racordare la neant. Palnia, tubul de afiliere la inconjuratoarea Maica Natura al lui Stamate, roman minimalist scris admirabil de batranul Urmuz! Ma intereseaza pe mine, de pilda, cata avere poseda un imbecil de talia lui Tiriac sau ce fibrilatii a mai reusit nevestica lui alde Roman-Diesel, tata Mioara? Nicidecum. Cum ma pot sustrage iuresului, suvoiului de stiri prefabricate si gajaite asurzitor? Prin stop pe imagine, prin schimbare de canal, prin taierea sonorului, prin lectura. Nu stiu daca ecranul va inlocui vreodata codexul, cartea pe care o cunoastem de la vechii greci si de la Noul Testament (epopeile si Tora erau scrise, cand erau scrise, pe rulouri, greu de purtat, darmite de citit, papirusurile asisderea, se inveleau, iar tablitele se spargeau si erau groaznic de incomode!), caci el permite stopari, intoarceri, rasuciri, reflectii, cascari de ochi spre tavan etc. Traim intr-o lume a spectacolului, dar a spectacolului linear, cu inceput si sfarsit. La teatru, la cinema, la televizor te duci sau te uiti fara putinta de a da indarat, de a vedea in re-luare. De aceea s-au creat ecrane gigantice in piete sau pe stadioane, pentru reluarea Realului. Singura iesire din asta anchilozare pare a fi surogatul de viata in direct pe care il ofera telejurnalul, un ziar vorbit, filmat si regizat pentru lenea si linistea noastra.
Toate canalele ce se respecta arunca in aburul eterului un snop de informatii scurte despre ziulica de azi. Marturisesc, scumpii mei prieteni dragi, ca nu sunt un asiduu consumator de teve, desi insailez aceasta rubrica, ci sunt un consumator de idei si de gandiri razlete, un nene care se intereseaza de ce trebuie sa-l intereseze media. De aceea, deseori calc pe cate un teanc de emisii de un anume tip. Asadar, telejurnalierele - denumite, o vreme, actualitati sau stiri, ca sa nu bata in vechiul "telejurnicu"!
Ce tampiti eram, frate tabacule! - dari de seama si dari de fapte au o structura extrem de simpla, ca pentru oligofreni: stiri interne, stiri externe, meteo, sport, totul impregnat in sosul reclamelor gamelare si extrem de idiotissime. Alinierea faptelor este aleatorie, functie de patronul postului, nicidecum de importanta evenimentului. Si durata expozeului variaza dupa interesele contabile sau politicesti ale platitorului. Se arata apoi o lume inalta si una insalubra, se fura imagini de pe posturile internationale, se intoneaza cum cere al de comanda zgomotul si furia imagistica. Radiografie a Realitatii ime-diate? Pai, asa ceva ar trebui sa fie un raport subiect-obiect pornit de la Platon si Aristotel pana la Marx si Ostropel, via Kant, Hegel si Laplace! Niciodata, doar drog picurat si presarat nesarat, cu decibelul peste cerebelul de la purtator! Tehnica agresiva de uniformizare, lumea intreaga devenita decor!
Pe vremea cand urmaream telejurnalele televiziunilor frantuzesti si ita-lienesti, imediat dupa 1990, stiam ca acolo emisiunile astea erau personalizate, fiecare nene isi redacta propriul discurs gazetaresc. De altminteri, redactorii de atunci au devenit scriitori - PPDA, adeca Patrick Poivre d’ Arvor, Claire Chazal, Bruno Mazure, o italianca al carei nume imi scapa, bine, in lumea aia a lor un actor ca Roger Hanin, cumnatul lui Mitterrand, a scris vreo cinci carti si nu se da Liicheanu!
La noi, daca intrebi pe cineva ce nume a retinut din spuitorii astia de pe prompter, nu cred ca ti se poate raspunde. Fatucile de tipul Storcescu trebuie sa se duca la logoped, nu stiu sa pronunte sau nu pot, nu le duce capul! Au aparut niste aratari, pe Antena 3 si pe Realitatea, care au prognatism sever, mesteca, suiera, fasaie, nu sunt capabile sa dea o pronuntie cat de cat normala, nu corecta!
Alea de la sport, Arbat si inca una, au gura stramba si impletita, nu cred sa fi citit vreo carte, ceva, alde Ghirco sau Ghiurco are o voce de taxatoare, parca zgarie parchetul, mai e o nefericita, parca tot pe Antena 3, cu dintii stransi, incruntata, taioasa si vesnic nemultumita ca sora sefa dintr-un spital judetean sau ca diriga dintr-a cincea! Oare dupa ce criterii sunt selectionate creaturile de mai sus? Sper ca nu tot dupa pile, ca acum e libera concurenta, nu-i asa?