In acest inceput de martie, acum un veac, la Botosani cadeau primii morti ai rascoalei de la 1907. Scria Iorga: „Sa-i ierte Dumnezeu pe ostasii nostri care, de frica poruncii, au impuscat pe fratii lor, cel mai greu pacat ce poate impovara o inima omeneasca." A trecut un veac. Amintirea rascoalei pare incomoda si, pe undeva, chiar deranjanta, cata vreme evocarea ei s-a facut doar ici-colo, iar monumentul „1907" din Oborul Bucurestilor a fost, cu suspecta grabire, daramat. Va fi, se zice, reconstruit undeva, candva, dar nu pe locul ce inca mai aduna taranimea Baraganului in cea mai mare piata a Capitalei... Trag cu ochiul, din cand in cand, la truda unui cercetator iesean. De cativa ani, Const. Dropu investigheaza arhivele, rascoleste presa vremii, aduna marturii, spre a lamuri cat de cat, intr-o carte viitoare, „chestiunea agrara" – tema arida si ingrata, pe cat de dezbatuta, pe atat de... nerezolvata. In urma cu un veac, spolierea arendaseasca atinsese cote incredibile, a caror culme o poate ilustra plangerea unui taran din satul Cristesti, veteran al razboiului din 1877 (Ion Dogaru a participat la asaltul redutei Grivita). Dupa razboi, i s-a spus ca veteranii sunt scutiti de „prestatiunea" la care-i obligau arendasii si proprietarii, numai ca, peste trei ani, li s-a cerut s-o plateasca... si din urma! Taranul fiind lipsit de orice mijloace, perceptorul i-a sechestrat „unicul meu suman, pe care aveam decoratiunile ce-mi sunt oferite de inaltul guvern pe campul de lupta." Mosia Flamanzi se afla in proprietatea printului Sturdza, care locuia la Dieppe, avea grija palatelor-resedinta din Germania, Franta si Italia („un lux enorm" – scria gazeta ieseana „Opinia"), oferea imense burse si donatii orfelinatelor si spitalelor din Paris si Baden-Baden, lasand soarta amaratilor tarani moldoveni la totala discretie a arendasului Fischer (ma-ntreb ce arendasi, botezati „administratori", vor tocmi sturdzestii acum, dupa ce li s-au retrocedat proprietatile...) Si-n grija autoritatilor, care iata cum vedeau esenta chestiunii: „Am cautat – raporteaza prefectul de Botosani Mavrocordat – sa ma ocup in mod serios de potolirea rascoalelor ce le-am gasit in toiul lor, iar pe de alta, de a ocroti drepturile de proprietate si interesele marilor proprietari si arendasi." Despre tarani, nici un cuvintel! Toate astea se petreceau la numai un an de la fastuoasa aniversare a celor 4 decenii de domnie a lui Carol I! A trecut un veac. Cum s-a rezolvat, in Romania, „chestiunea agrara"? Iata concluziile lui David Garst, presedintele Corporatiei Fermierilor Americani: „Prin faramitarea exploatatiilor agricole ati dat agricultura cu 100 de ani in urma. (adica, la... 1907, n.n.) Ceea ce ati facut prin divizarea pamantului, dupa 1989, este o crima. O crima rezultata din salbatacie, nu din principiile capitalismului. Greselile pe care le-ati facut prin divizarea agriculturii nu tin de capitalism; distrugerea capitalului nu poate insemna capitalism. Ati vrut sa eliminati comunismul si ati instaurat saracia." Fara alte comentarii.