Operatiunea Tismana

Istoria tezaurului romanesc, transportat in Rusia in anul 1917 si ramas acolo de aproape un secol, se impleteste, in mod dramatic, cu cea a Bancii Nationale a Romaniei. Daca pana in 1989, despre tezaurul romanesc aflat la Moscova se vorbea doar pe la colturi si nimeni nu indraznea sa scrie nici macar un rand in lucrarile de specialitate, dupa '90, acesta nu a mai fost un subiect tabu. Una dintre cartile care au incercat sa scoata la lumina o serie de detalii legate de aceasta problema dureroasa si extrem de sensibila - prin prezentarea unor documente ale acelor vremuri - este cea aparuta la Editura Fundatiei Culturale Magazin Istoric si intitulata "Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova". Editia limitata a lucrarii reprezinta Dosarul "Batranei Doamne" prezentat miercuri si sefului statului, Traian Basescu, de catre guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Aparuta in romana si engleza din necesitatea de a se prezenta lumii adevarul despre Tezaurul Romanesc, lucrarea a zacut ani de zile in subsolurile Ministerului de Externe, care a socotit, probabil, ca pseudo-relatiile Romaniei cu Rusia nu trebuie "inflamate" de un astfel de subiect.
"Cum va constata cititorul si din lectura acestui volum, Tezaurul romanesc de la Moscova desemneaza o realitate ce nu poate fi exprimata decat prin cumulul acceptiunilor indicate de dictionar, avand deci o componenta ce nu poate fi exprimata decat prin masuratori (kg), dar si una de natura cultural artistica (carti, manuscrise, opere de arta, documente de arhiva etc) a carei valoare nu poate fi stabilita decat in mod conventional. Ea are insa, dincolo de toate acestea, o dimensiune sufleteasca, definitorie pentru spiritualitatea romaneasca", se spune intr-un avertisment lansat in prefata cartii aparute prin grija lui Mugur Isarescu, Cristian Paunescu si Marian Stefan. Va prezentam astazi un episod inedit din istoria Tezaurului Romaniei de dupa 1917, care putea sa aiba aceeasi soarta, dupa ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice ale Armatei Rosii. (Victor RONCEA)
Unul dintre capitolele acestei lucrari este dedicat Operatiunii "Tismana", operatiunea de evacuare a tezaurului BNR efectuata in 1944, sub supravegherea directa a Maresalului Ion Antonescu. Autorii cartii explica: "In arhiva Bancii Nationale a Romaniei exista un dosar cu nr.20 al Directiei Administrative care ne dezavluie un alt episod dramatic din istoria Batranei Doamne. Intr-un fel, este vorba de reeditarea unor fapte si intamplari similare celor din timpul primului razboi mondial, dar cu alta desfasurare, alti actori si o alta finalitate."
Prima piesa documentara dateaza din iunie 1944, poarta titlul "Plan de lucru pentru refacerea manastirii Tismana" si era compusa in trei etape de lucru. Documentul era semnat de inspectorul general Zanescu si arh. R. Dudescu, fiind redactat, se pare, din dispozitia Consiliului de Administratie, la 7 iunie, in urma caruia secretarul general al BNR a emis o circulara in care facea cunoscut ca atat Consiliul de Administratie, cat si Consiliul General al Bancii a aprobat mutarea partiala sau totala a tezaurului Bancii din Bucuresti si depozitarea sa, in caz de nevoie, la manastirea Tismana. Potrivit, volumului, in calcul a fost luata si trimiterea tezaurului in strainatate. Intr-o nota adresata, la 4 iulie 1944, lui M. Antonescu de guvernatorul BNR, se arata: "Cu scrisoarea noastra nr. 318056 din 27 martie a.c. aratam punctul de vedere al Bancii Nationale a Romaniei in privinta unei hotarari de luat pentru punerea la adapost, in strainatate, a stocului de aur al BNR."
Paravan pentru santierul de la Tismana
Contextul acestor demersuri este explicat, reamintindu-se ca 27 martie era data la care trupele sovietice ocupasera orasul Cernauti, iar guvernul roman era tot mai constient de pericolul real al unei invazii sovietice: "Constientizarea pericolului invaziei sovietice, sesizabila la conducerea BNR, se pare mult mai devreme, chiar la sfarsitul anului 1943, determinase si aceste masuri prin care se tintea preintampinarea unei eventuale capturari a rezervei de aur a bancii de catre trupele sovietice". Avand acordul guvernului, conducerea BNR a trecut la punerea in practica a planului elaborat, luand insa masurile de precautie pentru ca totul sa se desfasoare in conditii de maxima securitate si in cel mai mare secret. "Pentru ca, inaintea transportarii tezaurului, la Tismana trebuiau efectuate anumite amenajari ce necesitau deschiderea unui santier cu un numar mare de lucratori, fapt care ar fi trezit banuieli si curiozitati, s-a cautat si s-a gasit o motivatie din cele mai nevinovate" - subliniaza autorii volumului. Cea mai plauzibila justificare a fost aceea ca - avand in vedere ca in urma cu doi ani complexul manastiresc fusese afectat de un incendiu - acum, conducerea BNR dorea sa refaca, pe cheltuiala sa, cladirile avariate.
La 4 iulie, printr-o scrisoare cu mentiunea "Strict personal si confidential", guvernatorul BNR il informa pe vicepresedintele Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu, ca lucrarile de la Tismana "s-au executat si, in urma ordinelor date de guvern, Marele Stat Major a fixat garda necesara, care a si primit ordin sa ocupe localitatea". Patru zile mai tarziu, la 8 iulie 1944, secretarul general al BNR, expedia urmatoarea epistola ministrului de Finante:
"Domnule Ministru,
Va trimitem alaturat copia scrisorii nr.319 309 din 4 iulie crt, cu privire la transportarea stocului de aur al Bancii Nationale a Romaniei la manastirea Tismana din jud. Gorj, inmanata ieri de domnul guvernator dlui profesor Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri, care a declarat dlui guvernator ca este de acord cu aceasta masura. Pentru ca sa putem pasi fara intarziere la executarea transferarii tezaurului nostru de aur, va rugam sa binevoiti a ne confirma in scris acordul Onoratului Guvern in aceasta chestiune".
La data de 8 iulie 1944, guvernatorul BNR a luat urmatoarea decizie: "Domnii administratori Mihail Lozeanu si Alexandru D. Neaga se deleaga ca - asistati de domnul cenzor Caribol - sa supravegheze operatiunile de transportarea si depozitarea aurului la manastirea Tismana din judetul Gorj". In aceeasi zi, in paralel, conducerea BNR ceruse, prin intermediul ministrului de Finante, acordul scris al guvernului pentru a se trece imediat la evacuarea tezaurului. Dupa cum sustin semnatarii lucrarii, pe baza documentelor de la acea data, raspunsul asteptat de conducerea BNR a sosit la 11 iulie 1944 si suna astfel:
"Ministerul Finantelor, Cabinetul ministrului Nr.1176
Domnule Guvernator,
Cu referire la adresa Dv. nr. 319309 din 4 iulie 1944, pe care ati inmanat-o domnului profesor Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri, in ziua de 7 iulie 1944, va facem cunoscut ca guvernul este de acord ca Banca Nationala a Romaniei sa-si depoziteze stocul sau de aur la manastirea Tismana, judetul Gorj".
Operatiunea continua sub ocupatie sovietica
Din acest moment, dosarul de arhiva nu mai furnizeaza nici un fel de informatii pana la data de... 16 septembrie. Multe evenimente se petrecusera intre timp: arestarea Antonestilor si a principalilor lor colaboratori in ziua de 23 august 1944, iesirea Romaniei din alianta cu cel de-al Treilea Reich si alaturarea la coalitia Natiunilor Unite. Apoi, la 12 septembrie 1944, prin semnarea Conventiei de armistitiu si instituirea Comisiei Aliate (sovietice) de Control, Romania intrase sub regimul de ocupatie sovietica. Guvernul care ordonase evacuarea tezaurului disparuse.
"Si totusi, cu toata supravegherea instituita de sovietici asupra intregii tari, planul a fost dus cu succes pana la capat" - se minuneaza autorii. Actiunea a fost desavarista de conducerea Bancii Nationale si de Marele Stat Major. O demonstreaza procesul verbal datat 16 septembrie 1944:
"Noi, Virgil Netta - cenzor BNR, delegatul Onor Consiliului de Administratie al BNR, inginer inspector general Bruckner Victor si arhitect Alexandru Antonescu - organe tehnice BNR, casier central Romulus Roman si controlor D. Banica - delegatiei Casieriei centrale, Alexandru Jemaneanu, Dumitru Stoenescu, Ilie Popescu, Traian Tigoi si Vasile Zamfira - membrii echipei BNR Tismana, precum si Marin Florescu si Grigore Gheorghiu - functionari BNR, dispersati la Targu Jiu, constatand ca s-au terminat lucrarile fazei I mentionate in procesul verbal din 9 septembrie 1944 (amenajarea grotei, inclusiv zidul de protectie din fund, astuparea dopurilor, precum si platforma de lemn pentru depozitare), neprimind inca pana la 14 septembrie a.c alte dispozitii de la Centrala BNR si vazand ca conditiunile sunt prielnice, am procedat la executarea lucrarilor din faza a II-a, transportand depozitul in grota, in zilele de 14, 15 si 16 septembrie 1944."
Transportul si depozitarea valorilor s-au facut sub stricta si continua supraveghere a tuturor persoanelor amintite mai sus, adauga autorii acestei documentari, cartea reproducand si esenta tabelului cu valorile depozitate in grota:
"Monezi: 1641 casete in greutate bruta de 82.742,560 kg, din care 67.575,60258 kg aur;
Lingouri tip international: 1372 casete in grutate bruta de 73.495,575 kg, din care 67.761,31306 kg aur;
Lingouri tip standard: 1022 casete in greutate bruta de 56.007,170 kg, din care 54.337,07480 kg aur.
Total general: 4035 casete in greutate bruta de 212.245,305 kg, din care 189.673,99044 kg aur.
Aur polonez in pastrare: 51 casete, in greutate bruta de 3.057,450 kg.
Exista insa doua observatii pe care cartea le semnaleaza. Procesul verbal citat se refera la o a doua depozitare a tezaurului depus initial "intr-o pivnita ce se dovedise insuficient de sigura, fapt care a necesitat amenajarea unei alte ascunzatori (<<grota>>). A doua observatie se refera la cele 51 de casete cu <<aur polonez in pastrare>>, nimic altceva decat un rest din tezaurul polonez care, in septembrie 1939, a fost scos prin Romania si trimis in strainatate, pentru a nu fi capturat de trupele germane. Conform documentelor, refugiul aurului polonez s-a produs cu largul concurs al autoritatilor romanesti, iar prezenta acestui "rest de aur polonez" la Tismana vine sa sublinieze inca o data "responsabilitatea cu care partea romana si-a onorat angajamentele asumate fata de Polonia in conditiile istorice deosebit de grele din 1939".
De asemenea, nu trebuie uitat nici faptul ca, la data la care a fost incheiat acest proces verbal, Romania se afla sub ocupatie militara sovietica, iar lucrarile demararate de BNR la Tismana trebuiau continuate. Nu se cunoaste insa ce s-a intamplat cu exactitate la manastirea Tismana din februarie 1945 si pana in septembrie 1946, documentele din acea perioada nefacand nici un fel de referire la aceste chestiuni.

---

Despre autor: