Locul unde nu te simti calcat pe cap

Cel mai mare castig pe care cetatenii Uniunii Europene il au este libertatea lor fata de stat. Relatia pe care europenii o au in raport cu cei care detin puterea, pe care-i platesc sa-i guverneze si care le impun legi si taxe spre folosul tuturor. In tarile europene in care exista o traditie a democratiei, relatia dintre cetatean si autoritate este vizibil diferita fata de cea din Romania, fie ca e vorba de o institutie guvernamentala, un muzeu sau o plimbare pe strazile orasului. Unul dintre cele mai elocvente exemple este Viena.
Fara privilegii
Capitala Austriei se afla la doar cateva sute de kilometri departare de orasele Romaniei, insa viata acolo este complet diferita. Nu numai pentru ca austriecii au mai multi bani si o duc mai bine, ci pentru ca politicienii care-i conduc isi fac treaba pentru care au fost alesi si platiti, fara a apela la popor in lupta de pe scena politica sau a le arata semenilor lor ca - daca tot sunt la putere - ii pot calca linistiti cu masinile din coloana oficiala. In Viena n-am vazut coloane oficiale. Nici masini blindate doldora de sepepisti cu mana pe tragaci si bastonul pe geam. Nici multime de politisti care sa opreasca circulatia pentru a trece alesii. Nici salvari in coloane oficiale care sa-ti arate ca presedintele are, vezi Doamne, o treaba asa de urgenta incat trebuie sa se deplaseze rapid la Guvern sau Parlament si nici boala nu are voie sa-l impiedice. Nimic din toate astea. Politicianul din Austria nu-i arata celui care l-a ales cat este el de important si cat de mult munceste, nu face vizite de lucru, nu urca toata ziua buna-ziua in masini cu girofar si nu simte nevoia sa-i arate cetateanului ca in acel moment trece el pe strada. Locurile in care muncesc parlamentarii, guvernantii si presedintele Austriei sunt nepazite. Sau cel putin asa par la prima vedere. Nici un jandarm inarmat, nici o poarta blindata, nici o fortareata inexpugnabila nu-l desparte pe cel temporar suit in scaun de cel care l-a ales. Doar un politist care face un control minim. Nu exista nici parcari imense in care multimile de masini de serviciu sa se lafaie spre disperarea celor care nu gasesc un loc de parcare. Pentru ca parlamentarii austrieci, ca si cei germani sau britanici, nu au masini de serviciu pentru interes propriu, chipurile pentru a merge in circumscriptii, asa cum au cei din Romania.
Cetateanul peste stat
Ziarele din Austria nu sunt pline de faptele politicienilor sau razboaiele lor pentru ca acestia nu-si spala permanent rufele in public. Austriacul il judeca pe politician dupa ce a facut, nu dupa ce spune ca face. Si-l judeca atunci cand alege, nu cu prilejul fiecarui sondaj de opinie. Cetateanul nu simte presiunea statului in fiecare moment si nici dorinta acestuia de a-l domina pe cel care-l hraneste din taxe si impozite. Cancelarul austriac Alfred Gusenbauer declara, la intalnirea pe care a avut-o in sala Primariei din Viena cu jurnalistii prezenti la Congresul European al Ziarelor, ca libertatea de exprimare este mai importanta decat siguranta statului. Ceea ce in realitate se si intampla in Austria, unde drepturile cetateanului sunt deasupra statului.
Rembrandt la liber
Dar modul de exprimare al autoritatii in raport cu cetateanul este vizibil nu numai la nivelul institutiilor puterii, ci la oricare alt nivel. La muzeu sau in metrou, de pilda. Nicaieri locul nu este impanzit de jandarmi, politisti sau oameni de paza pentru a-i da celui care calca pe acolo senzatia ca este tratat ca un potential infractor. Muzeele vieneze au o paza minima bazata de multe ori pe muzeografi si camere de luat vederi. Spre deosebire de cele romanesti, unde gasesti paza armata la poarta si multiple geamuri intre vizitator si exponat, la galeria gazduita de Kunsthistorisches Museum, de pilda, puteai admira si fotografia in voie, de la orice distanta - fara ca vreun bodygurad sa tipe la tine - orice tablou semnat de pictori precum Titian, Veronese, Tintoretto, van Eyck, Rubens, van Dyck. Camera in care erau expuse cele sase lucrari Rembrandt era "pazita" de cateva camere de luat vederi si senzori de proximitate. Cele mai multe dintre tablouri erau fara geam si la mai putin de 30 de centimetri de ochiul vizitatorului.
Fumatul nu e interzis, dar cam costa
Maniera in care statul incearca se se impuna in fata cetateanului nu este una agresiva, asa cum este cea din Romania. Poti calca iarba din parc, poti plimba cainele, nicaieri nu esti atentionat ca "in conformitate ce Legea x esti pasibil de amenda cuprinsa intre...". Esti rugat, in schimb, sa ai grija pe unde mergi pentru ca in acest fel poti sa ajuti la pastrarea peisajului.
La metrou nici macar nu scrie ca fumatul este interzis, ci sunt doua fotografii A4 ale aceluiasi individ, zambind. Singura deosebire dintre poze este ca, in cea de-a doua, personajul tine o tigara in coltul gurii. Sub prima poza sta scris "kostet nicht", sub cea de-a doua "kostet 40 Euro". Atat. Cat despre cunoscutii nostri compatrioti care, in Prater, ii jupuiau pe fraierii de vienezi cu alba-neagra, au fost anihilati cu un simplu afis: "Beware of illegal gamblers!". Fata de anii trecuti, numarul cersetorilor proveniti din Romania a scazut considerabil, doar in zona garii Westbanhof mai putand fi zariti vreo doi.
Perceptia majoritatii austriecilor fata de apartenenta la UE s-a modificat dramatic in ultimii ani, de la entuziasm spre dezamagire. In acelasi timp insa sunt foarte curiosi sa afle daca populatiile tarilor nou venite sustin Uniunea si, mai ales, in ce masura. Celor care ne-au intrebat le-am raspuns ca e cam devreme pentru pronosticuri. Si, mai ales, cam devreme sa ne comparam.

---

Despre autor: