Si Erotida zice ,,lasa, lasati, sunt epuizata, sunt sleita, ma intelegeti, cad jos, ma scurg in mine’’, zice, fiindca eram langa ea, auzeam tot, se ruga, scancea, ,,lasati acum’’, zice, ,,nu mai rezist, va multumesc’’… si s-a inseninat brusc, insa fortat, a incercat sa zambeasca, ,,va multumesc’’, zice iar, ,,va multumesc’’, se ruga, si a incercat chiar si o reverenta si apoi s-a intors spre Dandu pe umarul caruia mai staruia inca, domnule, palma Maidanezei. ,,Mergem’’, zice, ,,va multumesc’’, ,,la revedere’’, ,,la revedere’’, soptea, domnule, era exact ca in transa, somnambula, si Agepsina soptit, cu soapta ei mare insa, de clopot, gros, harait, ,,te inteleg iubirea mea’’, insa Erotida se si intorsese cu spatele si pornise spre iesire, sprijinita de Dandu condus, pe cealalta parte, de Maidaneza cu mana pe urmarul lui, ,,la revedere’’ si ea, ,,la revedere’’, si-i mangaia umarul, de fapt i se prelingea palma pe umarul acestuia, si Dandu s-a oprit si s-a inclinat, adica isi lua si el la revedere, nu mai era nevoie de explicatii, si au plecat amandoi, si cand au ajuns la scari, si noi cu gura cascata dupa ei, cu ochii, fiindca nu stiam ce sa facem, asa, si in fata scarilor, din fata scarilor, Dandu s-a intors si o clipa, dar era limpede, cu ochii dupa Maidaneza, era clar ca nu cauta pe-altcineva, si ea cu spatele acum, pregatita s-o preia pe Agepsina, abia atunci, am impresia, smulsa din lovitura care chiar daca nu se produsese pana la capat, sigur in ochi cu palma Erotidei, ca un ,,Nu’’ mut, sdrobitor, in fata atator spectatori, astia chiar nedoriti. Ei bine, Eminenta, parca ar fi simtit arsura privirilor lui Dandu, ca un magnet s-a rasucit si l-a blocat din ochi, in fata scarilor, asteptat de Erotida, n-am cum sa va descriu, a fost o secunda in care parca ar fi fost electrocutat si m-am uitat si la ochii ei: acum picurau miere pe fata lui Dandu, uitase, nemernicul, sa se intoarca si sa scoboare scarile cu Erotida de brat... Intelegeti? Nu, sunt sigur ca n-am povestit bine, adica n-am cum sa va fac sa vedeti, Excelenta; l-a pironit, l-a fixat in locul acela; o fractiune de secunda am vazut cum poate fi hipnotizat cineva, si-i zic, ,,Domnule, e terminata Erotida, e pierduta, Dandu va fi facut zob’’.
- Cine e draga individa? intreba iritat Coriolan Pomposu, fiindca vad ca pe toti v-a pus pe jar, si pe dumneata, si pe Excelenta sa, care ramasese lipit cu ochii de ea, de obrazul ei, de gura ei, de dintii ei, de dracu stie ce, de urechile ei, si nu numai el, pana si clapaugul ala care m-a chinuit toata noaptea, in salonul vanatoresc, unde s-a despartit de el, jucator la cacealma, ca de obicei, Excelenta sa, lasandu-mi-l pe cap si care pe la cinci dimineata, cand au venit baietii de la protocol cu a treia carafa cu vin adus de el, georgian mi se pare, fiindca acolo am ramas, in salonul vanatoresc, amandoi, numai amandoi, fara translator; vorbeste englezeste, altfel, admirabil, si la sfarsit, zice, eram pe treptele Palatului, din greseala trasesera masina mea intai, el statea la Merriot, aproape, oricum, incat crezuse ca o sa-l conduc pe jos pana acolo, dar i-am spus ca nu ne permite securitatea, n-avem incotro, il duc cu masina, a lui sau a mea, dar nu pe jos, asta imi mai trebuia, fiindca ne apuca definitiv dimineata cat chef avea el de vorba si de teorii doctrinare, imi cadea capul de somn, asa, si la despartire, inainte de a ne urca in masina mea spre care aproape ca l-am impins, zice, dragul meu, ma obsedeaza de aseara si o intrebare cu un caracter mai uman, mai intim, in orice caz particular, zic, poftim! si el ma intreaba, nitel stanjenit si cu un glas mai scazut, dragul meu, zice iar, vream de aseara sa te intreb, cine era domnisoara care o insotea pe cantareata voastra de opera... dragul meu, i-o intorc si eu, te rog sa ma crezi ca nu stiu, e a doua oara cand o vad, si in aceiasi companie, dar nu stiu deloc, daca vrei ma interesez, zic. Aaaa, nu, nu e cazul, era o simpla curiozitate, dar sa sti ca e cineva, vreau sa spun ca are personalitate, una rea insa, periculoasa, otravitoare, vreau sa zic, are un zambet atat de perfid, dar nu e destul zis perfid, de... fals la suprafata, derutant, amagitor, insa si incitant, rascolitor, e ca un sfredel, nu sti cand e cu adevarat incarcat de durere, cand e cu adevarat mincinos, sau lacom sa cumpere cu el increderea, devotamentul, in orice caz ascunde tradarea... dar tot nu e exact ce vreau sa spun. Poate fi, insa, si sincer indurerat, asa trebuie sa fi fost surasul Magdalenei cand i-a luat apararea Christos fata de sora ei, si ea spala picioarele lui cu parul ei si turna pe ele cel mai scump ulei, sti scena, ma intreaba el, si era brusc teribil de preocupat de descifrarea psihologiei individei care, intr-adevar, il obseda... Nefericita de sora ei, zice, pregatea masa in bucataria casei lor, alerga, atata focul, taia si curata legumele, intindea fata de masa pentru apostoli si insotitoarele lor, dadea in branci, nu-i asa, si ea, Magdalena, pravalita la picioarele Mantuitorului, mangaia picioarele lui si le stergea cu lava parului ei...
- Vorbea, el, clapaugul atat de colorat, de bogat, de poetic, intreba Didi Sfiosu...
- Asculta-ma, se deslantui acum Coriolan Pomposu, asa vorbea; individul e toba de carte, e, intr-adevar, poet, filosof, n-are insa nici un gram de spirit practic, nu cred, ca la intoarcere isi va mai gasi, sigur, biroul neocupat, e alt membru al comandoului urcat in scaunul prezidential, insa e cineva... azi dimineata, pe la sapte, cand l-am dus, tot eu, la aeroport, m-a intrebat din nou ,,dragul meu, zice iar, te-ai gandit la parabola mea cu Magdalena? Sti cui i se arata Mantuitorul intai, dupa rastignire si dupa inmormantare, cand mironositele s-au dus la mormant si l-au aflat gol, inainte de scena cu ingerul care le-a intrebat ,,Ce cautati voi aici?’’, sau ,,Cel pe care il cautati, voi, aici, nu mai este in acest mormant’’. Inainte, deci? Mariei Magdalena, careia, apoi i-a spus, imediat ,,Nu te atinge de mine!’’ Nici azi, exegezii
n-au cazut de acord de ce i-a spus astfel... iar cultul ei a fost, la un moment dat, la aceiasi inaltime cu acela al Mariei, Fecioara zamislitoare... Va interesati!?, m-a intrebat el la despartire. Si am inteles ca la individa se gandea... Sigur, zic, la scara avionului, categoric, si am sa va spun, am sa va scriu, evident; daca voi mai avea de unde sa-l iau, fiindca liderii acestor republici cat o vale seaca dintre doi munti, apar si dispar la concurenta chiar cu aceste republici... Da!, zice pe ganduri Coriolan Pomposu, cu aerul ca a incheiat capitolul cu oaspetele, cu clapaugul.... Dar nu si povestea Maidanezei... Cine e, domnule, Maidaneza!?