Unii spun ca norocul vine de la sine. Altii, sunt de parere ca norocul ti-l faci singur. Pentru Medeea, ambele opinii sunt valabile. Natura i-a daruit un fizic placut si ta-lent. Ambii parinti sunt din lumea artei si au educat-o in spiritul muncii si al responsabilitatii. In rest, norocul si l-a facut singura prin munca neobosita, punctualitate, se-riozitate si spirit camaraderesc. Intoarsa recent din Franta unde filmul, in care a interpretat rolul feminin principal, a primit premiul "Cezar", actrita mi-a acordat un interviu.

- Cum te simti acum, dupa un premiu atat de important?
- Mai increzatoare in propriile mele puteri.
- Si cum a fost decernarea? Tot cu un covor rosu ca la Hollywood?
- Mie, poate subiectiv vorbind, mi s-a parut mai frumos. Festivitatea a avut loc in sala somptuoasa a Teatrului Chatelet. Circulatia in piateta a fost oprita. Nu aveau acces decat acei care aveau sa calce pe "covorul rosu". Pentru aceasta pri--misem alaturi de invitatie si o legitimatie speciala. Sala era plina de actori cunoscuti, vedete de teatru, film si televiziune, pletora de fotografi si ziaristi, critici de cinema si, bineinteles, public iubitor de a 7-a arta. Ca si la Hollywood, straluceau toaletele de seara, dar, cred eu, mai decente si poate chiar de mai mult bun gust. Parisul ramane totusi paradisul modei.
- Si tu aveai o rochie la fel de eleganta?
- Cred ca da!
- Te asteptai ca filmul in care ai jucat sa obtina acest premiu?
- Ca sa fiu sincera, da! " Je vous trouve tres beau" (tradus la noi prin "Te ga-sesc fermecator") s-a bucurat, in Franta, nu numai de un record de spectatori, peste 3.500.000, dar si unul de presa.
- La noi a trecut destul de neobservat.
- Francezii merg mult mai des la cinema, desi exista si acolo concurenta acerba a televiziunii. Filmul trateaza problema singuratatii, mai ales a celor de la tara, a fermierilor, pentru care femeia este si o unealta de lucru.
- Nu s-ar spune ca Michel Blanc, partenerul tau din film, te vedea numai ca o unealta de lucru.
- In orice caz, la inceput, da! Mai tar-ziu nutreste si alte sentimente. Filmul era induiosator pentru cei carora li se adresa, oameni singuri, oarecum mai in varsta. La noi publicul de cinema, cat mai e, se compune din oameni foarte tineri. Rar mai vezi in sali spectatori trecuti de 40-45 de ani. Iar tinerii isi pun mult mai putin problema solitudinii. Succesul filmului s-a datorat si numarului mare de copii, peste 400, in care a aparut. Era deci de asteptat ca Academia de Arte si tehnica cinematografica si Canal+ sa-l nominalizeze.
- De unde vine numele de "Cezar"?
- De la cel al sculptorului care a realizat trofeul.
- Premiile Cezar au mai multe categorii. La ce ca-tegorie s-a incadrat filmul vostru?
- "La camera d`or", acordat filmelor de debut. Regizoarea Isabelle Mergault, care a fost si scenarista filmului, debuta cu aceasta pelicula.
- Si totusi n-ai tresarit cand dupa ce s-a deschis plicul s-a anuntat: "Si castigator este …?"
- Nu! Sa-ti spun un secret. In timp ce se derulau secvente din filmele nomina-lizate, am bagat de seama ca operatorul camerei mobile isi indrepta obiectivul spre mine. Din acea clipa stiam ca filmul nostru a castigat, si ca eu voi apare in imagine de indata ce se va citi continutul plicului. Surpriza este in special pentru cei care urmaresc manifestarea de la televizor.
- Dar premiul pentru cel mai bun film, cine l-a obtinut?
- Lady Chaterley, o ecranizare franceza dupa roma-nul englezului D.H. Lawrence, care a starnit atata scandal la aparitia lui, acum 79 de ani, si pe care, pe cand eram adolescenti, il citeam pe ascuns, sa nu ne vada parintii. Dar marturisesc sincer, filmul nu m-a entuziasmat.
- Sa mergem si la Mons, in Belgia. Si acolo a avut loc un festival.
- Da, unul international, dedicat filmului de dragoste.
- In juriul festivalului de acolo cum ai ajuns?
- M-a impins tot popularitatea lui "Je vous trouve tres beau".
- Au fost filme interesante?
- Foarte! Si care din pacate la noi nu prea ajung. Juriul era format din oameni apartinand lumii filmului de pretutindeni.
- Cine a obtinut premiul cel mare?
- Un film german – "Emas Gluck" (Norocul Emei). Interpreta, Jordas Tribal, o fata foarte tanara, a obtinut si premiul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal. Eu am avut onoarea sa-i inmanez premiul.
- Filmul asta ti-a placut?
- Enorm! Este povestea unei fete simple care ingrijeste un muribund, ajuns intamplator la ea, si pe care, desi il iubeste, la cererea lui, il ucide pentru a-i pune capat chinurilor. Mi-era rusine ca, vizionandu-l, mi-au dat lacrimile. M-am mai linistit cand am vazut ca mai toti membrii juriului plangeau.
- Ce alte filme te-au impresionat in mod deosebit?
- Un film tunisian despre un tanar baiat de cartier ajuns terorist, prin manipulare religioasa, si care, in cele din urma, isi pune capat zilelor. Filmul a fost interzis in Tunisia timp de un an. Autorii riscau sa fie ei insisi ucisi. Un alt film, realizat de un australian de origine indiana, un baiat uimitor, de numai 20 de ani, analizeaza cazurile a 8 studenti, obsedati de ideea sinuciderii din diverse motive plauzibile, dar in mod neprevazut se sinucide al noualea, care pana atunci nici nu aparuse in film, el absolvindu-i pe ceilalti de pacat.
- Dupa cate inteleg eu n-a fost un festival prea vesel.
- Ba nu. Au existat si comedii. Un premiu a obtinut pelicula americana "The little Miss Sunshine", o pelicula extrem de nostima, care a rulat si la noi sub titlul "Fiecare se crede normal". Micuta interpreta a fost nominalizata la Oscar, pentru cea mai buna actrita in rol secundar, iar cel mai varstnic actor, chiar a obtinut premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar.
Si interviul nostru s-a terminat cu un zambet prietenos.